Poate aţi putut observa că problema „Hulda” nu mai e de mult timp un caz singular pe interneţii româneşti, ea fiind din ce în ce mai des amintită şi promovată, mai ales pe siteuri de alimentaţie/medicină alternativă, raw vegan, când vine vorba de etiologia plurimonofactorială a tuturor bolilor şi panaceul („universal”) care le vindecă pe toate.

Să începem prin a spune că Hulda Clark susţine că toate cazurile de cancer sunt cauzate de un singur parazit. De asemenea, că infecţia cu virusul HIV se produce numai în prezenţa aceluiaşi parazit. Şi că, după asidue cercetări, a descoperit o metodă pentru vindecarea tuturor afecţiunilor medicale existente, inclusiv pentru vindecarea  cancerului/SIDA! Da, nu e nevoie de prea mult fler ca să ne dăm seama de ce astfel de aserţiuni sunt eronate şi periculoase, însă ne facem datoria şi vă prezentăm în continuare câteva informaţii interesante şi dovezile necesare.


Hulda Regehr Clark (1928-2009) şi-a obţinut diplomele (Bachelor of Arts şi Master of Arts) la Universitatea Saskatchewan, Canada, în anii 1949, respectiv 1950. În ciuda faptului că pretinde că a obţinut şi un Ph.D. în Fiziologie la Universitatea din Minnesota (1958), registrele oficiale consemnează faptul că teza susţinută s-a intitulat „A study of the ion balance of crayfish muscle; evidence for two compartments of cellular potassium”, Clark câştigându-şi certificatul de doctorat în Zoologie (major) şi Botanică (minor). [1] În plus, în referinţele proprii găsim şi faptul că a obţinut o diplomă de licenţă de la Clayton College of Natural Health. Clayton este o instituţie de învăţământ neacreditată, fondată în 1980 în U.S.  În 1985, când şcoala se numea Dr. Clayton’s School of Natural Healing, cursurile pentru titlul de „Doctor of Naturopathy” presupuneau 100 de ore de studiu, în schimbul unei taxe de 695 de dolari. [2] În 1998, un reprezentant oficial al Oregon Office of Degree Authorization a decis că absolvenţilor Colegiului Clayton nu le vor fi recunoscute diplomele de licenţă în acest stat. De ce? În timpul investigaţiilor, departamentul a descoperit că o absolventă, Joyce M. Randrup, obţinuse de la acest Colegiu nu mai puţin de 4 diplome în 14 luni! Ca să fim exacţi: titlul de Doctor of Naturopathy în 25 Ianuarie 1988, şi diplomele de B.S., M.S. şi Ph.D. pe data de 28 Martie 1989. [3] Recapitulăm: ND, BS, MS şi Ph.D. în aproximativ 1 an!

Ce a „descoperit” Hulda Clark? Ce învăţăm din tratatul “The Cure for All Cancers” (disponibil online aici)?

In this book you will see that all cancers are alike. They are all caused by a parasite. A single parasite! It is the human intestinal fluke. And if you kill this parasite, the cancer stops immediately. The tissue becomes normal again. In order to get cancer, you must have this parasite. This parasite typically lives in the intestine where it might do little harm, causing only colitis, Crohn’s disease or irritable bowel syndrome, or perhaps nothing at all. But if it invades a different organ, like the uterus, kidneys or liver, it does a great deal of harm. If it establishes itself in the liver, it causes cancer! […] To understand cancer you should understand the basic facts about the human intestinal fluke. Its scientific name is Fasciolopsis buskii. (pp. 1-2)

Bun. Aşadar, toate formele de cancer sunt la fel, nu există nicio diferenţă între ele. Toate sunt cauzate de un parazit, „trematodul intestinal uman Fasciolopsis buskii”. Dacă scăpăm de Fasciolopsis buski (cu un singur „i” pre numele său real), scăpăm totodată şi de cancer! Să recunoaştem că rău nu sună. Doar complet revoltător de neadevărat. De ce?

Scurtă lămurire despre clasa parazitului incriminat de Hulda. Clasa trematodelor cuprinde viermi nesegmentaţi, caracterizaţi de cicluri biologice complexe ce implică existenţa mai multor stadii larvare şi a cel puţin o gazdă intermediară. După localizarea paraziţilor adulţi, trematodele (flukes) se împart în: distome (hepatice, intestinale şi pulmonare) şi schistosome (sânge).  Infecţiile produse de distome sunt cunoscute drept distomatoze. Astfel, întâlnim distomatoze hepatice produse de Fasciola hepatica, Opisthorchis viverrini, Clonorchis sinensis, dar şi distomatoze intestinale – produse de Fasciolopsis buski.

Argumentul irefutabil care îl exclude pe Fasciolopsis buski din categoria „tatăl tuturor cancerelor” este chiar distribuţia geografică a acestuia! În timp ce cancerul are o incidenţă globală, F. buski este un parazit caracteristic Extremului Orient: China, India, Indonezia, Bangladesh. Infecţia se realizează pe cale digestivă prin consumul de plante acvatice în formă crudă! Gazda intermediară a parazitului e reprezentată de un melc. Melcul elimină parazitul în stadiul de cercar, care se închistează ca metacercar pe plantele amintite mai sus, care ar fi: water chestnut, water caltrop, lotus, bambus şi altele.  Viermele adult se localizează cel mai frecvent la nivelul duodenului, dar se poate fi găsit şi în stomac sau în colon. Ciclul de viaţă pentru F. buski se poate vedea aici.

Simptomatologia în infecţiile cu F. buski: dureri în epigatru, scaune diareice alternând cu constipaţie, posibile ulceraţii duodenale, ocluzii intestinale în infecţiile severe.

Profilaxia îmbolnăvirilor se face prin: consumul plantelor numai după ce au fost fierte, respectarea normelor de igienă şi… combaterea melcilor!

Oricum, el este un parazit de dimensiuni mari: poate atinge 7 cm lungime şi 2 cm lăţime. Este greu de crezut (noi ştim că e imposibil) să fi scăpat tuturor examenelor anatomo-patologice care se fac obligatoriu în cazul unei neoplazii. Vă imaginaţi câte astfel de analize se fac zilnic la nivel mondial? Luaţi un atlas de histologie/morfopatologie la întâmplare de pe net şi observaţi că metodele examinatorii sunt multiple – examen macroscopic, microscopie optică, microscopie electronică, diferite coloraţii etc. Ca să nu mai punem la socoteală întreaga paletă de semne şi simptome specifice prezentate de pacient, sau investigaţiile de laborator care ar fi ridicat suspiciunea de infecţie parazitară dacă era cazul. De asemenea, la pagina 31, tot în această carte, Clark spune că fiecare tumoră, fie ea benignă sau malignă, conţine o tenie! Chiar şi în cazul unui banal neg! Eu personal n-am avut, dar nici n-am auzit vreun dermatolog spunând vreodată că după ce a îndepărtat papilomul a văzut vreun „tapeworm” acolo.

Trebuie totuşi să recunoaştem că există, într-adevar, 3 forme de cancer în care printre agenţii etiologici incriminaţi se află şi nişte paraziţi:

  1. Colangiocarcinomul. Cauza acestor cancere ale canalelor biliare este, deocamdată, necunoscută, dar este bănuită prezenţa unui proces inflamator de lungă durată, cum ar fi cel produs de colangita sclerozantă primară sau de infecţiile parazitare cronice, prin mecanisme de hiperplazie, proliferare celulară şi transformare malignă. [4] Prevalenţa mare a colangiocarcinomului în populaţia asiatică a fost asociată cu infecţiile parazitare cronice endemice cu distomele hepatice (Opisthorchis viverrini, Clonorchis sinensis – omul se infestează prin consumul de peşte crud) [5] WHO include parazitul Opisthorchis viverrini în categoria carcinogenilor de Grup 1. [6] Iată, există un cancer care se leagă de o distomatoză hepatică, afecţiune care NU este determinată de F. buski pentru că F. buski e o distomă intestinală!
  2. Cancerul vezical. Printre alţi factori de risc (fumat, expunere la amine aromatice etc.), se ia în considerare şi infecţia cu Schistosoma haematobium, în zonele endemice pentru acest parazit, cum ar fi Egipt, Sudan. [7]
  3. Limfomul Burkitt şi paraziţii care provoacă malaria (Plasmodium spp.), deşi corelaţia mai trebuie studiată.

Ce ne mai spune Hulda?

As if these parasites were not fiendish enough, as soon as there are adults in the liver something new happens. A growth factor, called ortho-phospho-tyrosine appears. A monster has been born! Growth factors make cells divide. Now YOUR cells will begin to divide too! Now you have cancer. […] The good news is that when the fluke and all its stages have been killed, the ortho-phospho-tyrosine disappears. In 24 hours all ortho-phospho-tyrosine is gone! (pp. 7-9)

În josul paginii ni se dă şi o trimitere bibliografică (printre foarte puţinele din carte; a se compara cu articolele publicate în jurnalele medicale, care au cel puțin vreo 30 fiecare, și sunt doar articole, nu tratate).  O referință cumva minoră, obscură, dată ca să ne convingă că niște cercetătorii din anii 1980 îi confirmă ei teoria. Eh, dacă cercetarea ar fi atât de simplă… Nota suna așa „Hunter, T., and Cooper, J.A., Ann. Rev. Biochem, 54:897, 1985. Also Yarden, Y., Ann. Rev. Biochem, 57:443, 1988.”

În primul rând, să precizăm ca „ortho-phospho-tyrosine” adică fosfotirozina în limbaj neaoş NU este un factor de creştere! Vezi aici o listă bogată cu factori de creştere. Imediat dăm şi câteva explicaţii.

Al doilea articol (găsiţi un rezumat aici) are titlul „Growth factor receptor tyrosine kinases” , şi surprinde foarte bine o etapă primitivă în descoperirea/descrierea unor entităţi celulare, transmembranare, extrem de importante: receptorii tirozin-kinazici. Totuşi, deşi la început de drum, în nici un moment nu se confundă în articolul respectiv noţiunea de factor de creştere cu substratul intracitoplasmatic tirozinic al receptorilor tirozin-kinazici. Adică noţiunile erau niţel mai sărace decât cele din prezent, dar NU erau greşite. Ce se întamplă în celulă cu receptorii tirozin-kinazici ne este arătat foarte draguţ în filmuleţul acesta.

Aşadar, ce spune Hulda: paraziţii produc orto-fosfo-tirozină care e un factor de creştere şi duce la multiplicarea celulelor – adică cancer.

Ce a vrut, poate, să zică Hulda (not): Paraziţii nu au ce căuta în discuţia asta atâta timp cât prezenţa lor nu e nu se corelează cu prezenţa cancerului. Există la nivel transmembranar nişte receptori cu structură tirozin-kinazică care, în momentul în care intra în contact cu ligandul lor specific (adică cu un factor de creştere, că despre asta discutăm aici, cu care se cuplează pe partea extracelulară; alţi liganzi pot fi şi anumiţi hormoni, citokine), suferă nişte modificări de structură şi încep să fosforileze resturile de tirozină din substratul lor intracelular. Resturile care acum au căpătat structura fosfotirozinei încep să lege alte proteine intracitoplasmatice şi tot aşa, realizându-se astfel o cale foarte importană de semnalizare intracelulară prin care se induce proliferarea celulară. Buba apare când receptorii ăştia se strică în urma acţiunii unor mutaţii ce apar la nivel transmembranar, de exemplu, care le vor permite receptorilor să înceapă acţiunea de fosforilare şi toată cascada de semnalizare fără să existe un factor de creştere, adică un ligand, care să le fi „spus” în prealabil să facă asta.  În limba română, detalii despre receptorii RTK şi utilitatea lor în practica oncologică aici.

Repet, fosfotirozina nu e un factor de creştere, e doar o bucată dintr-un receptor de care se leagă un factor de creştere (şi nu numai – de exemplu, şi receptorul pentru insulină e tot receptor tirozin-kinazic).

Sursa

Revenind la “in 24 hours all ortho-phospho-tyrosine is gone”, fosfotirozina nu poate fi ELIMINATĂ din organism, şi nici nu există motive pentru care cineva şi-ar putea dori aşa ceva! Forfotirozina intră în alcătuirea unor enzime şi receptori cu un rol deosebit de important în procesele celulare NORMALE! De asemenea, pentru detectarea fosfotirozinei sau a structurilor care o conţin e nevoie de nişte tehnici destul de evoluate, pe care tind să cred ca Hulda Clark nu le stăpânea – cromatografie de afinitate, mai exact, în care ne folosim de anticorpi antifosfotirozină.

Mai sunt multe de spus despre Hulda Clark, dar să menţinem suspansul pentru articolele viitoare. :D

 

 

[1][2] http://www.quackwatch.org/01QuackeryRelatedTopics/Cancer/clark.html

[3] http://www.quackwatch.org/04ConsumerEducation/Nonrecorg/clayton.html

[4] http://emedicine.medscape.com/article/277393-overview#a0104

[5] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK20917/#A4969

[6] http://www.medscape.com/viewarticle/745174

[7] http://emedicine.medscape.com/article/438262-overview#aw2aab6b2b4aa

11 thoughts on “Hulda *Quack* Clark, cancerul, paraziţii şi tirozin-kinazele”

  1. Dar vad ca te tii serios de treaba. Bagati un buton de like pe articole ca sa le putem trimite pe FB.

  2. A produs, într-atît încît a murit de el deşi îl vindeca instantaneu cu un fel de aprinzător de aragaz tunărit!

  3. Uf, şi imaginaţi-vă că asta e doar o mică parte din ce mai am de scris despre ea. :( Din păcate, aşa cum am mai zis, este extrem de greu să te apuci să desfiinţezi monografii d-astea pseudoştiinţifice. E cam epuizant dpdv intelectual, nu imi vine să cred că cineva o citeşte pe Hulda Clark şi o ia în serios şi îi răspândeşte ideile. :(

    Sărumâna că mă citiţi! :X Ieeei!

  4. Fasciolla buski apare si pe ficat, plaman, creier sub piele …
    In Romania nu se fac teste si nu exista medicamentatie, oricat ai cauta!
    Exista din greu si in Egipt, Middle-East …

  5. Nu stiu cu ce confundati trematodul Fasciolopsis buski, dar aveti niste informatii teribil de gresite. Testarea e destul de simpla, implica evidentierea oualor in fecale. F. buski se localizeaza la niv duodenului in general, rar in colon/stomac, nu in ficat, nu in plaman, nu sub piele – de aceea i se si spune distoma intestinala. Desi nu e cazul in Romania decat in contextul unei fasciolopsioze de import (adica un pacient cu context epidemiologic sugestiv: calatorie in Asia), tratamentul consta in administrarea de praziquantel.

    Revizuiti-va sursele de informare, iar daca cele formale, documentate si cu aplicabilitate clinica reala nu va convin, ramaneti la Hulda Clark si la aberatiile ei, dar nu mai comentati pe aici, va rog.

  6. <>

    Multumesc. Atunci cand nu ai cunostinte minine de chimie, biochimie sau nu prea faci diferenta intre paraziti si virusi, e usor sa crezi ceva ce ti-ai dori sa “mearga”. Multumesc pentru ca-si face cineva timp sa explice pe intelesul tuturor.
    Hulda Clark nu m-a pacalit, dar marul lupului as fi folosit!

  7. Oricum medicina este departe de a intelege cancerul sa nu mai vorbim de tratamentul cancerului.
    Probabil nu e adevarat tot ce zice Hulda,dar medicii sunt mult mai aerieni in cea ce priveste cancerul ,bat din palme ca la Congresul PCR la prezentarea noilor racnete in materie de medicatie de catre firmele farma.Trebe sa fii cretin de-a dreptul sa nu vezi ca numarul cazurilor de cancer cat si esecul tratamentelor creste alarmant.La fel si restul bolilor.Exista reumatologi,dar nu exista nici un tratament pt reumatism ,ba mai mult nu se stie nici cauza.Ce dracu fac medicii reumatologi?Prescriu calmante si antiinflamatoare care mai mult rau fac?Vai de capul vostru,in afara de chirurgie ae putea disparea toti medicii.

Comments are closed.