nusch says:

Olivia, nu inteleg cum pot aparea organisme de tipul viermilor intr-un mediu in care nu exista nici un ou, nici un vehicul de infectare! Inteleg ca viermii au pornit de la euglena verde si parameci, insa le-a trebuit milioane de ani de evolutie; cum sa “evolueze” dintr-un tesut intern, in cateva luni…?

olivia says:

Dintr-un “tesut intern” evolueaza [“viermii”, parazitii n.m.] si intr-un cadavru, la citeva ore!!! dupa deces. Ai prins ideea? Germenii sunt in noi toti, e nevoie doar de un teren acid ca ei sa se dezvolte. […]

Disclaimer: Prezentul articol nu va trata uriaşa controversă generată de naturopaţi despre paraziţii pe care îi găzduieşte omul, ăsta e un subiect care, probabil, se va întinde pe mai multe postări.

Într-un fel, teoria asta cu paraziţii care sunt în noi toţi, ubicuitari şi inevitabili,  sună a teoria generaţiei spontanee; până în 1850 unii oameni de ştiinţă credeau că, dacă pui o mână de  grâu pe o cârpiţă murdară şi aştepti, vei avea peste 21 de zile nişte puiuţi adorabili de şoricei.  Iată, acum, noi suntem condamnaţi să credem,  în secolul 21, că paraziţii nu sunt caracterizaţi de forme biologice, căi de transmitere sau infecţie, mecanisme patogenice şi localizări anatomice specifice, stadii infectante, epidemiologie si areal geografic/climatic de răspândire. Nu. Ar trebui să credem că ei ne colonizează, pur si simplu, fie că am intrat în contact cu ei sau nu.

Sigur ca astfel de afirmaţii trebuie combătute cu vehemenţă, fiecare dintre noi e dator să se informeze, în caz că nu a fost întampinat până acum cu informaţiile medicale corespunzătoare. Trebuie să ştim care sunt paraziţii care domină topurile infecţiilor în România şi cum să facem în aşa fel încât să ne protejăm cât mai bine de ei. După cum spuneam, e nevoie de articole ulterioare dedicate acestei chestiuni. Nu ne naştem cu paraziţi în noi (sigur, nu punem acum la socoteala posibile infecţii antepartum), trebuie să învaţăm cum să-i evităm şi ce măsuri igieno-dietetice putem lua pentru a preveni infecţia. Bolile parazitare fac partea din marele grup al bolilor transmisibile, şi împovărează sănătatea publică într-o măsură comparabilă tuberculozei, bolilor cu transmitere sexuală etc.

Dar să depăşim addendum-ul antepus şi să revenim la evoluţia morfologică a cadavrelor.  Ni se spune că, după ce trecem cu duioşie în nefiinţă, paraziţii care trăiau înăuntrul nostru evoluează cu şi mai multă îndârjire şi încep să iasă la suprafaţă, ei fiind de fapt “viermii” devoratori de cadavre. Vă puteţi cu siguranţă imagina cât adevăr există într-o astfel de afirmaţie.

Bun, şi totuşi, care-i faza cu vietăţile necrofage care ne dau târcoale postmortem?

Să începem prin a spune că modificările cadaverice tardive (peste 24 de ore la deces) pot fi de două tipuri: conservatoare (şi aici ne referim la mumificare, adipocerare, îngheţare, îmbălsămare etc.) sau distructive. Cele distructive constau în putrefacţie (proces atât enzimatic, cât şi bacterian) şi în distrugerea cadavrului de către insectele necrofage şi necrofile şi de către animalele omnivore.  Pe de-o parte, admitem că autoliza, putrefacţia încep ca urmare a acţiunii microorganismelor endocavitare, din intestine mai ales (E. coli, de ex.); flora bacteriană comensuală îşi intră în drepturi pentru că sistemul imun, într-un om mort, lipseşte cu desavârşire.  Acest proces începe să i se arate ochiului uman prin înverzirea regiunii abdominale. Pe de altă parte, dacă ne referim la cea de-a doua secvenţă – distrugerea cadavrului, ceea ce nouă ne par a fi “viermi” sunt de fapt ouăle sau larvele aflate în diverse stadii ale insectelor care abordează, pe cale externă, cadavrul, în niciun caz nu e vorba de ceva ce iese din noi.

Poză relevantă pentru care se recomandă “viewer discretion”

De altfel, există o ştiinţă foarte bine definită în ultimele zeci de ani: entomologia medico-legală. Ştiinţă care se ocupă cu fix aceste insecte. Mai exact, “cu studiul medico-legal al insectelor (grup din familia artropodelor) şi altor atropode în sensul lămuririi unor cauze judiciare în morţile violente sau suspecte”.  Insectele sunt multe pe lumea asta, dar utilitatea lor medico-legală este desigur conferită celor care sunt implicate în astfel de acţiuni necrofile/necrofage asupra vertebratelor (inclusiv asupra omului) ce induc distrugeri cadaverice (o metoda naturală prin care materia organică este reciclată).

Aceste interacţiuni postvitale de tip om-insectă au fost temeinic studiate, iar momentan aplicând diverse protocoale de evaluare se pot estima cu ajutorul “viermilor” data probabilă a morţii, arealul în care s-a produs moartea şi eventuale deplasări ale cadavrului, cauza morţii prin identificarea unor toxine cadaverice ce nu se mai pot găsi  în cadavru, de ex. droguri etc.

Insectele necrofage sunt foarte variate, ele pot fi: arahnide (pajenjeni, scorpioni), diptere (muşte), coleoptere (scarabei), miriapozi şi muuulte altele. Ele distrug cadavrul respectând o anumită ordine  de apariţie, în mai multe valuri succesive, şi datorită acestui fapt se pot deduce informaţii legate de IPM (intervalul postmortem).

De asemenea, astfel de informaţii se pot obţine şi din recunoaşterea stadiului de dezvoltare în care se află dipterele  pe cadavru, dacă se cunoaşte pentru fiecare specie cât timp este necesar pentru parcurgerea fiecărui stagiu.

Sursa

Iată cum s-ar putea estima de câte zile e decedată persoana în cauză în funcție de vârsta larvelor:
1. ouă (2 mm) fără larve – 8 ore, apoi cu larve prin transparenţă
2. std. larvar primar (5 mm, 1.5 zile)
3. std. larvar secundar (10 mm, 2.5 zile)
4. std. larvar terţiar (17 mm, 4-5 zile, devorator)
5. std. prepupă (12 mm, 8-12 zile, începe să se deplaseze, aspectul intern al larvei nu se mai vede)
6. pupă cu puparium – învelişul de std. 3 (9 mm, cca. 18-24 zile)
7. adult eliberat şi puparium gol (20 zile)

Există multe alte observaţii care îi pot oferi medicului legist informaţii suplimentare în cazul unei morţi suspecte: descoperirea larvelor moarte poate indica intrarea în iarnă a cadavrului, prezenţa ouălor din primul val în regiunea genito-urinară până în 4-5 zile IPM poate indica o agresiune sexuală, întrucât în ordinea preferată a pontei mai frecvent se află regiunea facială, care în cazul acesta ar fi abandonată pentru o zonă cu plăgi, excoriaţii, iar exemplele pot continua pe multe rânduri.

Aşadar, ca să încheiem această scurtă lecţie de medicină legală, când mai citiţi despre cum paraziţii (generaţi spontan în corpul nostru) ies din noi după ce murim ca să ne devoreze, amintiţi-vă că există o întreagă ramură criminalistică dedicată studiului acelor “viermi” care sunt de fapt ouă sau “copilaşi” de insecte.

 

11 thoughts on ““Paraziţii” şi modificările cadaverice distructive”

  1. Foarte frumos ca exista un articol despre cum devenim “worm food” si-n româneste .
    As dori sa stiu despre viata de dupa moartea corpului, a celulelor care ne colonizeaza si cohabiteaza in noi. Exista sanse de a fi gasit ADN uman sau animal dupa modificari cadaverice indelungate ?

  2. Mie mi-ar placea mult o rubrica cu recenzii corecte la cartile de capatai ale misionarilor naturopatiei. Ca exemple de inceput ar fi Studiul China sau aia cu ‘mafia vaccinilista’.

    Felicitari pentru blog. Eu zic ca o sa faceti o treaba buna!

  3. @Meritoriu: Păi nici noi nu suntem, încă! Eu nu mai am mult, dar Vasile e la vreo 6 ani distanță! :D Noi îți suntem cititori fideli și ne-ar bucura orice contribuție!

    @Glook: Vor urma, sperăm, și astfel de articole. Problema e că lecturile alea necesită nervi tari, iar o recenzie corectă e dificil de elaborat din cauza informațiilor extrem de variate și de elucubrante care sunt vehiculate pe-acolo.

    z.B.: Eu am răsfoit îngrozită “The Medical Mafia” și mi-am dat seama că ar fi nevoie de un tom de 10 ori mai mare ca să combați fiecare idee aruncată aiurea pe-acolo, de genul: strămoșii noştri făceau copii la fel de sănătoși și de normali ca ai noștri, și chiar în numere mai mari, fără să viziteze vreodată un doctor. (!!!) Acum, pentru oamenii întregi la cap, e cât se poate de limpede că afirmația duhnește de cât de falsă e. Dar ca să o combați pentru cititoarele Oliviei, de ex., trebuie să sapi după evoluția istorică a indicatorilor demografici care te interesează, să le arăți grafice de genul ăsta despre mortalitatea infantilă etc. E cronofag și complicat. Dar nu imposibil. :D

  4. Atunci o să îndrăznesc. Ondine te salut !
    Eu îl susțin pe Vasile dacă decide să își schimbe cariera. Oricum 6 ani de medicină trec ca un vis.

    Not.

  5. În primul rând, felicitări pentru iniţiativă. Din nefericire efectul general o să fie al frecţiei cu lapte Doina la picior de lemn. NU va induce în mod miraculos şi spontaneu vreun miligram de inteligenţă.
    Măcar cei care vor să afle una alta, or să dea peste nişte lucuri interesante.

    Ca să reviu la comentariul care a generat discuţia. Germenii nu sunt viermi şi nici bacterii şi nici viruşi. În plus, dacă pH-ul devine acid, cam toţi paraziţii dau colţul, că d-aia ai acid clorhidric în stomac, nu apă chioară.

    O altă idee ajunsă truism e că tratamentul termic este fatal organismelor dăunătoare. În mod logic, faptul că toate animalele mănâncă alimente nepreparate termic conduce la apariţia paraziţilor. Dacă noi nu spălăm şi nu preparăm termic corect ceea ce punem în gură (îmi place mâncarea crudă: iaurturi din lapte pasteurizat, fructe şi legume SPĂLATE şi cam atât) dar chiar şi unele legume trebuie preparate termic. Un alt amănunt insignifiant pe care madam îl uită cu desăvârşire: da, străăăăăăăăăăăăăăăăăăbunicii noştri, pe vremea când erau doar nişte hominizi cretinuţi mâncau doar raw. Dar cam de pe vremea australopitecilor, de când au început să folosească focul, tot mâncare gătită au mâncat. Asta de câteva sute de mii de ani. Deci organismul s-a adaptat la acest tip de alimentaţie. Într-adevăr, e normal să mănânci cât mai natural. (NO fast food, NO chips, NO sugar) S-a constatat că un morcov mâncat crud e metabolizat la o rată inferioară aceluiaşi morcov mâncat după o subliniez uşoară preparare termică: sotare, fierbere, fierbere la abur.

    Acum, baftă multă, că o să ai nevoie!

  6. Mulțumim, Belle!
    În principiu, germenii (ăia care nu sunt semințe)=microorganismele patogene, banuiesc, și se împart în virusuri (deși ăștia nu-s considerați vii), bacterii, paraziți, fungi.
    Din exemplele date în articolul pe care l-am discutat, (Loa loa, ascarizi, oxiuri etc.), am dedus ca se face referire la paraziți.

  7. Am si eu o intrebare, daca poate sa imi raspunda cineva. Ce inseamna daca unei persoane decedate ii curge sange din nas (si ma refer aici la mult sange si in acelasi timp un lichid transparent cleios, usor galbui), la o zi dupa ce a intervenit decesul? Ochiul stang s-a invinetit dupa 24 de ore iar la scurt timp dupa, intregul corp avea aceeasi culoare cu cea a o ochiului. Sangele a continuat s-ai curga si pe drumul spre cimitir. Mentionez ca la nici doua zile pe sub piele se puteau vedea viermi de peste un centimetru si jumatatea, in zona toracelui.

Comments are closed.