Astăzi voi iniţia o discuţie despre unul dintre cele mai circulante, infecţioase şi neadevărate articole care se răspândeşte în blogosferă. Articolul despre care vorbesc susţine că în ultimii ani ai regimului comunist, mulţi dintre copiii români au fost infectaţi intenţionat cu virusul HIV în scopuri de cercetare, în timpul unei aşa-zise campanii de vaccinare împotriva hepatitei B. Textul dezinformează într-un mod grosolan şi periculos, şi nici măcar nu are nevoie de argumente prea elaborate pentru a fi demontat.

Site-urile care îl promovează sunt multe, le menţionăm pe: BBmic, Bucovina profundă, Saccsiv, Faţa nevăzută a lumii, Rapcea.

Ştiu că ar fi prea mult din partea mea să le cer distinşilor autori să scoată articolul definitiv de pe site-urile lor sau măcar să corecteze inepţiile existente acolo. Cred că, din păcate, dumnealor nu sesizează diferenţele evidente dintre emiterea unor ipoteze neverificabile (sa admitem libertatea de exprimare…) şi propovăduirea unor noţiuni pur şi simplu false. Regretam sincer.

Da, aţi văzut bine mai sus, acest articol, atât de lacunar etic şi informaţional se află chiar şi pe un site care promovează creşterea „naturală” a copiilor (bbmic.ro)! Incalificabil.

Să nu începem să discutăm textul în ordinea în care se succed afirmaţiile elucubrante, totuşi, fără să combatem şi una dintre cele mai mincinoase afirmaţii posibile – ever! – dacă putem s-o numim aşa, afirmaţie susţinută şi repetată în articol:

Mai mult de jumătate din copiii bolnavi de SIDA de pe întreg globul sunt români!

Cercetările mai sunt susţinute şi de datele statistice ale cazurilor de HIV înregistrate în România. În ţara noastră există, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste 50% din copiii infectaţi cu HIV din lume. Totodată, infecţiile cu HIV la copii reprezintă în România 85% din total.

Dacă s-ar strădui să redacteze adevăratele statistici OMS (WHO), care se găsesc aici, mai exact:

ar afla că da, într-adevăr, la noi sunt peste 50% dintre copiii infectați cu HIV din lume, dacă sfidăm toate legile statisticii și ale bunului simț. În condițiile în care prevalența globală a infecției HIV la copii sub 15 este următoarea:

– Europa Centrală și de Vest: 1 400 copii

– Europa de Est și Asia Centrală: 18 000 copii

– Africa subsahariană: 2 300 000 copii !!!!!

– România: cca.234

În perioada 1985-2011, în România s-au înregistrat 9 860 de cazuri HIV/SIDA la copii (0-14 ani la data diagnosticului) şi 7 178 la adulţi. În prezent, din 8 916 pacienţi aflaţi în evidenţa activă a centrelor specializate HIV-SIDA, 234 sunt copii (0-14 ani), adică 2,62%, şi 8 682 adolescenţi şi adulţi (peste 14 ani), adică 97,38%! Aşadar infecţiile HIV în rândul copiilor nu reprezintă 85% din „total”, ci doar 2-3%! [1] Trebuie să precizez că pe unele dintre site-urile conspiraţioniste se menţionează că datele pe care le expun ei sunt din 1997, sau că articolul are ca sursă un articol de ziar din 1997, dar altele nu. Statisticile care spun că distribuţia pe grupe de vârstă concluziona că 85% dintre persoanele infectate HIV în acel moment  erau copii sunt plauzibile pentru prima decadă post-decembristă (o să discutăm în partea a doua motivele), dar ar fi fost important să se sublieze în toate copiile acelui articol că e vorba de o statistică veche de 15 ani şi, eventual, să se prezinte în paralel datele relevante up-to-date. Oricum, nici în 1986, nici 1995, nici în 1997, nicicând nu au fost la noi în ţară jumătate din cazurile de infecţie cu virusul HIV la copii!

Mai jos puteţi vedea datele OMS, care pot fi găstite aici (pagina 6), obţinute la finalul anului 1997.

Datele oferite de România spun (în acelaşi document, p. 66) că la noi în ţară se estimează că la sfârşitul anului 1997 trăiau aprox. 4000 de copii infectaţi HIV şi 1000 de adulţi. Sigur, această prevalenţă foarte mare a copiilor infectaţi (raportat la nr. adulţilor) este, aparent, suspectă, dar voi oferi mai multe detalii în postul viitor. Putem spune acum că  ştim că la nivel global, în 1997 (data la care se presupune că a fost scris articolul care circulă pe internet), trăiau cca. 1 100 000 de copii infectaţi HIV, iar în România erau 4000 dintre ei, adică 0,36%, un procent  foarte diferit de cel de 50%!

Articolul debutează cu o fractură logică absolut frapantă. Ni se spune că există dovezi tulburătoare că a avut loc o infectare premeditată a copiilor din România cu virusul HIV în timpul campaniilor de vaccinare împotriva hepatitei B, fără să se țină cont de faptul că aceste două circumstanțe/incidente nu prezintă nici măcar o suprapunere temporală! Mai exact,  vaccinarea împotriva hepatitei B a fost introdusă în România în anul 1995 (după cum afirmă, corect, de altfel, și articolul), iar dezastruosul accident epidemiologic care a însemnat un număr mare de cazuri de infecție cu virusul HIV în rândul copiilor s-a petrecut în perioada 1986-1991, deci cu cel puțin 4 ani înainte de începerea acelei campanii de vaccinare.

Vom combate punctual afirmaţiile zvonistice, nesusţinute de argumente, sau chiar denaturate – cu bună-ştiintă, suspectăm noi – în rândurile următoare. Cred că astfel de practici ar trebui să intre într-o categorie de bioterorism-like, ele fiind, ca majoritatea descoperirilor şi sfaturilor conspiraţioniste, veritabile atentate la sănătatea publică.

Este, de altfel profund semnificativ faptul că deşi vaccinul împotriva hepatitei de tip B nu a fost suficient testat şi cu toate că, de fapt, campania de vaccinări costă enorm (motiv pentru care Ministerul Sănătăţii din Franţa a refuzat aceste campanii de vaccinări)

Studiile actuale arată că seroprotecţia (eficacitatea vaccinului hepatitic B) este de 95-99% la nou-născut, copil şi adultul tânăr, iar durata de protecţie, după cele 3 doze recomandate, este de minimum 15 ani. [2] Vaccinul e recunoscut ca fiind unul dintre cele mai sigure şi mai eficiente vaccinuri existente în zilele noastre. De asemenea, Ministerul Sănătăţii din Franţa NU a refuzat aceste campanii, aşa cum suntem anunţaţi, vaccinul regăsindu-se în schema lor naţională de imunizare –  informaţia e disponibilă în Bulletin épidémiologique hebdomadaire din 22 Aprilie 2010, la p. 132. Cele 3 doze recomandate se vor administra la 2, 4 şi 16-18 luni. [3] Vaccinarea anti-VHB în Franţa a avut o evoluţie particulară, ei neavând în prezent o campanie naţională de vaccinare în şcoli. Într-adevăr, au existat câteva controverse atunci când această campanie a fost implementată, între anii 1994-1998, dar ăsta e deja un alt subiect. Pentru mai multe detalii, acest articol vă poate oferi o perspectivă bine argumentată. În Franţa, imunizarea are loc în proporţie de 85% în unităţi sanitare private, iar vaccinurile “obligatorii” sunt doar BCG, difteric, antitetanic, şi poliomielitic. În orice caz, Franţa este o ţară cu o prevalenţă mică a hepatitei B, intrând în categoria de endemicitate scăzută.

Nu se poate discuta despre o „testare insuficientă”, întrucât primul vaccin recombinant (tipul utilizat şi la noi) a fost introdus în SUA în 1986, fiind produs de Merck Sharp & Dohme sub denumirea Recombivax HB. [4] Aşadar, până la introducerea lui în România a fost utilizat timp de 10 ani, constatându-se o bună tolerabilitate şi imunogenitate.

În Decretul Guvernamental numărul 41.566 din 22 august 1995 privind vaccinarea copiilor împotriva hepatitei B realizat în cadrul Programului naţional de imunizări se menţionează: “În România infecţia cu HVB este prevalentă începând cu primul an de viaţă. Rata portajului de Ag HBs fiind estimată la 4,9% la copiii în vârstă de 6-11 luni. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă integrarea vaccinării universale a nou-născuţilor în programele naţionale de vaccinare până în anul 1995 în ţările unde rata portajului de VHB este de cel puţin 8% şi în toate ţările, până în anul 1997 (…) Vaccinarea împotriva hepatitei B este gratuită şi obligatorie pentru toţi copiii născuţi începând cu data de 01-10-1995”.
Constatăm că în România deşi rata portajului de Ag Hbs este de doar 4,9% la copiii în vârstă de 6-11 luni, Ministerul Sănătăţii din România în frunte cu fostul ministru al sănătăţii Iulian Mincu s-a grăbit să realizeze aceste atât de controversate vaccinări. Ne punem firesc întrebarea oare de ce?

Din păcate, autorul articolului nu a înţeles mai nimic din fraza legată de recomandarea OMS cu privire la vaccinarea împotriva hepatitei B, care suna în original aşa:

In 1991 the WHO/EPI recommended that HB vaccine be included in national  immunization programmes in all countries with an HBV carrier rate of 8% or over by 1995, and in all other countries (regardless of HBsAg prevalence) by 1997. Countries with a low prevalence may consider immunization of all adolescents (before age of 13) as an addition or alternative to infant immunization. [5]

Aşadar, OMS spune, în 1991 (!), că se recomandă introducerea vaccinării în ţările cu un portaj al virusului HB de cel puţin 8% până în anul 1995, urmând ca restul ţărilor (indiferent de prevalenţa infecţiei) să introducă vaccinul până în 1997, cel mai târziu!

România, cu o prevalenţă în populaţia generală de aproximativ 6% conform datelor interne, se încadrează într-adevăr în zona de endemicitate medie (Clasificarea OMS: <2% = endemicitate scăzută, 2-8% = e. medie, >8% = e. ridicată), dar acestea sunt estimările actuale. Trebuie să ne gândim în primul rând la realităţile epidemiologice ale începutului anilor ’90. Nu cunosc evoluţia datelor referitoare la portajul AgHBs (antigenul specific virusului, care îi atestă prezenţa) în rândul copiilor, însă daca acea estimare de 4,9% la copiii în vârstă de 6-11 luni este adevărată, ei bine, numărul acesta este extrem de sumbru – 5 copii din 100 erau infectaţi cu virusul hepatitei B! În plus, aceasta e o prevalenţă specifică unei grupe de vârstă, estimată pentru copiii de 6-11 luni, dar imaginaţi-vă că hepatita B afectează toate grupele de vârstă în diferite proporţii, deci cu siguranţă prevalenţa în populaţia generală a infecţiei cu VHB era mult mai mare de 5%! Conform unui studiu recent, incidenţa hepatitei acute VHB (număr de cazuri nou diagnosticate) a scăzut de la 43.1 la 100 000 de locuitori în 1989 la 8.5/100 000 loc. în 2004!

Aşadar, din punctul meu de vedere, e foarte probabil ca România să fi îndeplinit criteriul de prevalenţă de min. 8% şi să fi introdus vaccinul în anul limită stabilit anterior. Totuşi, chiar dacă prevalenţa era mai mică de 8% în 1991, anul în care OMS a emis recomandarea, faptul că ţara noastră a introdus vaccinarea în anul 1995 nu arată decât că a făcut acest lucru la 4 ani de la recomandarea iniţială OMS şi la 2 ani distanţă de termenul limită oferit ţărilor cu endemicitate medie, ori asta numai a grabă conspiraţionistă nu-mi sună.

În prezent, în România trăiesc 1,3 milioane de persoane infectate, dar datele raportate sunt doar „vârful eisbergului” pentru infecţiile cu VHB (la fel cum sunt pentru toate celelalte infecţii cu virusurile hepatitice), deoarece din totalul oamenilor bolnavi numai o mică parte se prezintă la medic şi sunt diagnosticaţi oficial.

Prevalenţa infecţiei VHB la nivel global (Sursa)

Acoperirea globală a imunizării pentru hepatita B (Sursa)

Trebuie să mai menţionăm câteva date despre epidemiologia infecţiei VHB, care este o problemă majoră de sănătate publică:

  • Se estimează ca 2 miliarde de persoane sunt infectate cu VHB, adică 1/3 din populaţia lumii
  • Există 350 de milioane de purtători cronici VHB
  • 1,5 milioane de decese pe an sunt cauzate de ciroza hepatică şi de carcinomul hepatocelular (complicaţiile redutabile ale hepatitei cronice cu virus B)
  • VHB creşte de 100 de ori riscul de cancer!
  • VHB se situează pe locul 2 după tutun printre carcinogenii umani!
  • Pacienţii infectaţi cu VHB au un risc de peste 25 de ori mai mare de a dezvolta carcinom hepatocelular comparativ cu indivizii neinfectaţi
Prevalenţa infecţiei cu VHB şi a carcinomului hepatocelular – distribuţie comparativă

Profilaxia realizată prin vaccinare nu mai are nevoie de nicio altă justificare. Până în Martie 2002, 151 de ţări au introdus deja vaccinarea împotriva hepatitei B în schema lor naţională de vaccinare. La adulţi, în doar 90% din cazuri infecţia se cronicizează, însă la copii lucrurile stau cu totul altfel: în 40-90% din cazuri hepatita B acută trece în hepatită cronică B!

Mă apropii de încheierea primei părţi a „recenziei” reamintindu-vă că virusul hepatitei B se poate transmite prin: contact sexual neprotejat, utilizarea de seringi în comun cu persoane infectate, prin contact cu sângele unui bolnav sau cu secrețiile lui, prin contact cu obiecte care prezintă sângele/secrețiile unei persoane infectate (periuțe de dinți, lame de ras etc. – atenţie mare la locul în care vă efectuaţi manichiura/pedichiura – salonul trebuie să deţină mijloace adecvate de sterilizare a instrumentarului)!

NB! Virusul hepatitic B este de 50-100 de ori mai infecţios decât virusul HIV! Chiar dacă hepatita B sună mai puţin periculos, ea este foarte contagioasă! Dacă ati fost vaccinati si doriţi să aflaţi cât de imunizaţi sunteţi împotriva VHB, vă puteţi testa nivelul anticorpilor antiHBs, titrul putând fi considerat protector dacă aceştia se află într-o concentraţie mai mare de 10 UI/ml.

În partea a doua a recenziei noastre vom continua să evaluăm critic restul controversatului articol conspiraţionist, aceasta va urma cu ocazia unei postări viitoare. Stay tuned.

Update: cea de-a doua parte a acestei postări a fost publicată şi se găseşte aici: http://medicologia.info/2012/04/infectarea-criminala-intentionata-partea-a-doua/

[1] http://www.cnlas.ro/images/doc/date_30iunie2011.pdf

[2] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12699402

[3] http://www.invs.sante.fr/beh/2010/14_15/beh_14_15.pdf

[4] http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/00019181.htm

[5] http://www.who.int/csr/disease/hepatitis/whocdscsrlyo20022/en/index4.html#recommendations

11 thoughts on ““Infectarea criminală intenţionată cu SIDA în România în timpul campaniilor de vaccinări împotriva hepatitei de tip B” – Partea întâi”

  1. Vreau sa intreb un parinte,cum se poate explica campania masiva de vaccinare hepatita B la nou nascuti,si daca cunosc care sunt caile de transmitere.Daca cunosc care sunt motivele pt care un nou nascut cu un sistem imunitar inca nedezvoltat,ar necesita de vaccinul pt hepatita,tetanos,pertusa etc.

  2. :)) Uf, eu nu ma pricep atât de tare la designuri de wordpress, o sa-l bat pe artistul de Vasile mai tare la cap.
    Până atunci… “ne cerem scuze pentru eventualele inconveniente”. :D

  3. Dragă Cocolina, despre vaccinuri putem discuta foarte mult, mă rezum acum la vaccinarea împotriva hepatitei B. Ea este importantă din toate motivele expuse mai sus în articolul meu. Din păcate, dacă în cazul adulţilor o infecţie cu VHB cronicizează în aprox. 10% din cazuri, la copii lucrurile stau un pic altfel, în sensul rău. În cazul lor, o infecţie cu virusul hepatitei B are sanşe să cronicizeze în 40-90% din cazuri! Hepatita cronică cu virus B te supune, aşa cum am menţionat mai sus, unui risc extrem de important de ciroza şi carcinom hepatocelular (cancer hepatic)!
    Hepatita B se transmite parenteral (spre deosebire de hepatita A, de ex., care se mai numeşte şi „boala mâinilor murdare”), prin injecţii cu ace contaminate, transfuzii (nu prea mai e cazul în zilele noastre, acum folosindu-se ace de unică folosinţă şi testându-se sângele recoltat de la donatori), manevre stomatologice (nici asta nu ar mai trebui să se întâmple, dar din păcate nu avem garanţia că un cabinet mai obscur din nu-ştiu-ce sătuc din România chiar respectă normele de sterilizare a instrumentarului), pe cale sexuală, materno-fetală (mama purtătoare de hepatită B îi poate transmite copilului virusul în timpul naşterii), prin contactul cu sângele/secreţiile unui bolnav de hepatita B, prin alte manevre de tipul folosirii la comun a lamelor de ras, a forfecuţelor pentru tăiat unghiile etc. Chiar şi locuitul cu o persoană infectată este un factor de risc!
    Sigur că trebuie să îi punem la curent pe copiii noştri să aibă grijă să nu atingă rănile sângerânde ale amicilor lor, să nu folosească obiecte personale la comun, dar copiii sunt copii şi nu ascultă întotdeauna. Ca să nu mai vorbim de adolescenţi, care se supun şi riscului de a lua boala prin sex neprotejat.

  4. @Cocolina

    Ce înţelegi tu prin ”părinte”? Preot sau mama/ tatăl cuiva?

    Oricum, în ambele cazuri am o întrebare. De ce vrei să discuţi cu un părinte şi nu cu un medic specialist? Nu de alta, dar nenea Nelu/ taica popa nu au nişte cunoştinţe elementare în domeniu.

  5. Cum sa nu te-nfurii vazand asa ceva? da, sunt exagerari de ambele parti, insa adevarul dureros e acela ca, intr’adevar asemenea lucruri se intampla!
    nu credeti? ia de vedeti:
    http://www.youtube.com/watch?v=4VG4WibFBPs
    judecati dupa asta, atentie la minutul 2.40
    voi nu depopulati ci, torturati!

    celor ce voit fac rau , le doresc sa cada’n groapa sapata de ei insusi!( asta din to sufletul si cu patos!)

  6. stiti ce contin majoritatea vaccinurilor?
    virusi sau bacterii inactivate si prezervativi, la unele vaccinuri se adauga chiar hormoni (hCG hormon human chorionic gonadotrophin) care este esential in fixarea sarcinii la femei. asa se face ca, introdus in corp impreuna cu tetanusul, corpul formeaza anticorpi nu numai antitetanus ci si impotriva acestui hormon.
    daca e administrat la femei ce rezulta, iar la barbati?
    si asta’ doar ceva ce am descoperit pe pielea mea. Oare stim cu xactitate ce contin toate aceste vaccinuri? va spun eu! Ba!
    mai bine lasam mama natura sa-si faca numarul, fie ce-o fii zic eu!

  7. @cumsa-tispun,

    Auzi, tu intelegi complet teoria electrodinamica? Daca nu, atunci lasa incolo electricitatea si treci la lumanari. Dar cu fizica materialelor, si cu tehnica balastelor si cimenturilor cum stai? Nu de alta, da mama natura a facut niste pesteri durabile.

    Asa mi-as dori sa fiu medic si sa te prind ca vii la mine sa ceri un analgezic nenorocit pt. o durere (fie ea si de dinti). Pana nu mi-ai explica ca pentru doctorat tot ce tine de biochimia si de caile de actiune ale analgezicelor, toti receptorii si caile de conducere nervoasa, te-ai tavali in chinuri de durere. Nu de alta, da’ sa lasam mama natura sa-si faca numarul.

    Daca maine fiul sau fiica ta ar contacta un nenorocit de tetanos, care e in majoritatea cazurilor fatal, cu o simptomatologie buna de film de groaza (google it, merita), tu ai lasa mama natura sa isi faca numarul? Doar si saracul Clostridium tetanis tre sa traiasca, nu? Vaccinul poate are hormoni in el, si mai stiu eu, iti mai creste o ureche in fund…

    Cateodata poate mama natura chiar tre’ sa isi faca numarul si sa mai rareasca din voi…

  8. oamenii de pestera au fost adeptii teoriei conspiratiei. cand un ignorant vine cu argumente impotriva vaccinarii,foarte multi ipocriti dau like. cati dintre ei oare nu si-au vaccinat copii? ce ne facem cand un parinte este pro vaccinare si altul este contra? cunosc cazuri in care s-au dat 100 de euro pentru un carnet complet de vaccinuri. cretinismul parintilor si lipsa de scrupule a unor medici care falsifica un act oficial,ar putea devenii exploziva in vitorii ani prin reintoarcerea unor boli apuse. aud din ce in ce mai des conspirationistii spunand ca-i mai sanatos sa faci boala decat sa te imunizezi. FALS. fanaticii religios,adeptii teoriei conspiratiei si schizofrenicii au ajuns experti in imunologie si epidemiologie, facand deservicii si panicand ignorantii.

  9. rftghost, Dan, vă mulțumesc pentru răspunsuri.

    @cumsa-tispun, mă îndoiesc că vreunul dintre argumentele mele te va convinge. Dacă cineva e într-adevăr foarte hotărât să ne extermine, înseamnă că respectivul e foarte nepriceput. Speranța de viață e în creștere de mult timp, iar populația globului a atins deja 7 miliarde.

    Având în vedere că mai toată populația țărilor civilizate e vaccinată conform schemelor naționale, deci și cu vaccinul împotriva tetanosului, cum îți explici că mai avem populație fertilă dacă vaccinul produce infertilitate? Nicio femeie din Europa sau din America n-ar mai trebui să poată face copii, nu? Și totuși… Asta nu te face să-ți pui niște întrebări?

    Vaccinul antitetanic (VTA) nu conține nimic altceva decât ar trebui să conțină și stă scris în prospect. Dacă manifestările tetanosului la adult nu te impresionează, ce spui de tetanosul neonatal – care a ucis numai în 2008 cca. 60 000 de nou-născuți!!! http://www.unicef.org/health/index_43509.html Și care se previne vaccinând mama… Uite, Uganda tocmai ce a eliminat și ea tetanosul neonatal în 2011 cu ajutorul campaniilor de vaccinare în masă. http://www.who.int/pmnch/media/membernews/2011/20110726_uganda_mnctetanus/en/index.html

    Nu știu, sincer, cum poate gândi cineva în halul ăsta! Să preferi să faci tetanos decât să te vaccinezi în sec. 21 mi se pare nițel teribilist.

Comments are closed.