Şi vouă a încercat naturopatul de proximitate să vă vândă TDS-metre? Alea-s nişte aparate care măsoară “total dissolved solids”, adică sedimentul mineral care rămâne când scoţi apa din… apă. Pe multe sticle de apă potabilă, în special pe apele de izvor mineral, o să întâlnim cifra asta pe etichetă, cu porecla “Reziduu sec”.

Răsfoind saituri de pseudo-specialitate ne-am întâlnit cu ideea că apa bună de băut are cât mai puţine minerale într-însa. De ce acest lucru nu-i tocmai aşa o să ne explice în primul nostru guest post o colaboratoare care, ca şi distinsa noastră gazdă Ondine, are şi în clin, şi în mânecă cu medicina.

Gata, v-am făcut mica introducere. Vasile out. Ne scrie I.:


Să începem prin a explica o serie de termeni cheie, utilizaţi de distinşii naturopaţi: osmoză şi osmoză inversă.

Osmoza este un proces întalnit peste tot în natură, inclusiv în organismul uman( ţin să subliniez acest lucru); el constă in mişcarea solventului dintr-o zonă cu o concentraţie mică de solvit, spre zona cu o concentraţie mai mare de solvit, printr-o membrană, scopul fiind egalizarea concentraţiilor solviţilor.

Osmoza inversă este o tehnologie de filtrare a apei de molecule şi ioni, prin folosirea de site(membrane) cu ochiuri de diverse dimensiuni. La un capăt al membranei se aplică presiune, astfel, solviţii sunt reţinuţi de o partea a acesteia, iar solventul trece liber prin ochiurile membranei, de partea cealaltă. Acest proces este utilizat la scară largă în industrie, în staţiile de epurare a apei, mai ales in zonele în care nu există surse de apă potabilă. Consecinţa acestui proces este demineralizare apei.

OMS (Organizaţia Mondială a sănătăţii) a făcut numeroase studii asupra consecinţelor consumului de apă cu o concentraţie redusă în minerale, şi chiar a publicat un ghid prin care reglementează cantitatea optimă de minerale necesară consumului uman şi animal, avand ca sursă APA (o să înţelegeţi mai jos de ce am simţit nevoia de a sublinia acest lucru). Astfel apa purificată prin aceste metode este mai apoi remineralizată, conform ghidului OMS.

Iată ce spune ghidul (un mic rezumat).

Termeni cheie:
apă moale(soft water) = apă cu conţinut redus de minerale
apă dură = apă cu un conţinut ridicat de calciu si magneziu
apă demineralizată (distilată) = nu conţine minerale.

Consecinţele consumului de apă cu continut redus de minerale (sau de apă distilată) au fost acumulate prin studii experimentale (pe animale de laborator şi subiecţi umani voluntari), prin studii observaţionale, pe populaţii care trăiesc în zone fără apă potabilă, singura sursă de apă fiind apa marină sau oceanică desărată, indivizi care consumă apă demineralizată prin osmoză inversă şi copii cărora mâncarea le-a fost preparată cu apă distilată.

De asemenea, ca sursă de date s-au folosit studii epidemiologice în care au fost comparate efectele asupra sănatăţii publice în zone unde s-a consumat apă cu conţinut redus de minerale cu zonele în care apa consumată avea un conţinut ridicat de minerale.

Iată rezultatele.

1. Efectul apei cu conţinut redus de minerale asupra mucoase intestinale, asupra metabolismului şi asupra homeostaziei minerale a organismului. Apa distilată şi cea cu TDS= 50 mg/l-70 mg/l (TDS este totalul de substanţe organice şi anorganice dizolvate într-un lichid, sub formă ionizată, moleculară şi sub formă microgranulară) nu are proprietăţi organoleptice (nu are niciun gust; pentru că da, apa are gust, are miros şi are culoare, toate acestea conferite de mineralele prezente în compoziţia acesteia) şi nici capacitatea de a satisface senzaţia de sete.

Un studiu efectuat pe şoricei de laborator şi pe oameni a arătat că: consumul de apă distilată în cantitate mare (pentru că, după cum spuneam, nu prea potoleşte setea) creşte diureza, creşte volumul extracelular şi creşte concentraţia serică de sodiu şi clor, dar creşte cantitatea eliminată prin urină, rezultând un bilanţ negativ al acestor ioni în organism. Scade concentraţia de potasiu din ser şi creşte eliminarea de magneziu, calciu, sodiu şi potasiu la nivel renal.

Cum se întâmplă asta? Păi, consumul de apă moale activează osmoreceptorii din tubul digestiv, aceştia crecând cantitatea de sodiu eliminată în tubul digestiv(pentru că ironic, apa se absorbe din tubul digestiv pasiv, o data cu sodiul, aşa că organismul scoate sodiu din rezerve pentru a putea absoarbe apa în organism). Presiunea osmotică a venei porte scade, astfel rinichiul va reţine mai mult sodiu ca răspuns adaptativ. Aceste schimbări determină redistribuţia apei în organism: creste volumul extracelular de lichide, apa iese din eritrocite şi din interstiţii fiind redistribuită în circuitul sangvin, iar schimbul de apă dintre celule si spaţiul interstiţial creşte.(în sensul că apa va ieşi din celule in spaţiul interstiţial). Practic organismul se deshidratează. Astfel, voumul plasmatic modificat, activează baroreceporii şi receptorii de volum din vasele de sânge şi scad secreţia de aldosteron (hormonul responsabil de reţinerea sodiului în organism, la nivel renal). Şi sodiul din organism va fi eliminat prin urină în cantitate mare. Simptomele consumului îndelungat de apă distilată vor fi: oboseala, senzaţia de slăbiciune şi migrene, iar când depleţia de minerale devine severă, apar crampele musculare şi tulburările de ritm cardiac. Dacă sodiul, potasiul şi clorul pot fi compensate prin consum alimentar, studii au demonstrat că zincul şi magneziul adimistrat în cantităţi adecvate prin apă determină un nivel mai ridicat al acestor minerale în ser, decît consumul de alimente şi suplimente bogate în magneziu şi zinc pentru a compensa lipsa lor datorată consumului de apă distilată. Semnele şi simptomele consumului de apă demineralizată pot fi mute pe perioade îndelungate de timp. Efortul fizic şi ingestia unei cantităţi ridicate de apă demineralizată pot determina intoxicaţia cu apă.(manifestată prin edem cerebral şi deces).

2. Lipsa aportului de calciu şi magneziu. Calciul este important, pentru că intră in componenţa osului, a dinţilor, are rol important în contracţia musculară şi neuroexcitabilitate(mai ales la nivelul cordului), rol in coagulare, rol în transmiterea informaţiilor la nivel intracelular. Chiar dacă apa nu e singura sursă de calciu, aportul zilnic de calciu este mai mare din apă decât din alimente. Studii au arătat: consumul de apă demineralizată este asociat cu o creştere a morbidităţii şi a mortalităţii cardiovasculare. Copii care consumă apă moale au un risc crescut de fracturi, apariţia unor boli neurodegenerative, în rîndul femeilor gravide s-au înregistrat naşteri premature şi nou-născuţi subponderali, şi nu în ultimul rând un risc crescut de moarte subită. Efectele aportului redus de calciu şi magneziu se observă după scurt timp, şi după perioade îndelungate, ca în cazul sodiului.

3. Utilizarea de apă moale la gătit duce la demineralizarea alimentelor, astfel accentuându-se deficitul de minerale al organismului.

4. Consumul de apă demineralizată duce la cereşterea riscului de intoxicaţii cu plumb şi alte metale grele (cadmiu ş.a.m.d.), deoarece la nivelul tubului digestiv, calciul şi magneziul formează cu metalele toxice compuşi greu absorbabili, sau sunt ei absorbiţi preferenţial faţa de metalele toxice(intră în competiţie cu metalele toxice)


Nu facem reclamă dar uite-aşa e OK să arate eticheta unei sticle cu apă.

Reglementările OMS spun că: TDS trebuie să fie minim 100mg/l, şi optim 200-400 mg/l. Astfel, teoria cum că apa este mai bună cu cât are un TDS mai mic este un mare bullshit.

Cât despre afirmaţia că ar fi vreo diferenţă între mineralele din apă (“anorganice”) şi cele din legume (“organice”)…

20 thoughts on “Minerale bune de băut & mitul TDS-metrului (guest post)”

  1. Grozav articol, îți muțumim pentru colaborare!

    Din câte am citit, randamentul unui filtru obișnuit care face osmoză-inversă este de aproximativ 15-20%! Îți dai seama? Pentru 1 litru de apă care vine pe robinet, 4 litri se duc pe canalizare! Groaznic. Nu sunt expertă, deci poate există și sisteme foarte scumpe folosite de naturopați care sunt mai eficiente. Oricum, e total inutil când vine vorba de microorganismele care pot contamina apa.

    Ce nu înțeleg e de ce pe site-uri care promovează apa distilată avem poze edenice cu izvoare, fântâni, cascade etc.! Apa din natură variază foarte mult dpdv al compoziției, ca să nu mai vorbim de apele minerale care fac stăpânii TDS-metrelor să se îngălbenească de ciudă. Și dacă tot se discută despre cum ar trebui să ne întoarcem la stilul de viață al bunicilor noștri… Să fim serioși, ce bunic de la țară își distila apa?? Eu n-am auzit decât de folosirea apei de ploaie pentru spălatul părului, pentru că era într-adevăr mai puțin dură, dar în rest cișmeaua și fântâna erau regulă.

    Cum se face că o formă de apă care nu se găsește în natură (adică apa cu TDS=0 mg/l) este susținută tocmai de naturopați?!

  2. Asta mi s-a părut şi mie ciudat…de unde mama naibii apă distilă în natură. Mai găsise Andreea o mare bayaconie pe un site de raw vegani…că apa asta NORMALĂ dăunează şi animalelor…că de asta mănâncă ele iarbă, să-şi ia minerale organice. Apropos de mineralele astea organice:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Minerals#Organic_class
    Cred că la asta se referă!

  3. :( Din punctul de vedere ecologic, cel mai frumos e să folosim apa de la robinet. Îi recomanda cineva Oliviei un filmuleț foarte simpatic: http://www.storyofstuff.org/movies-all/story-of-bottled-water/

    Acum, eu pentru apa românească de robinet nu pot băga mâna-n foc că e “microbiologic pură”, chestie absolut esențială. Bine, nu am astfel de garanții nici pentru apele ambalate, dar… Ideea e să nu te apuci să investești în filtre de osmoză inversă, pentru că nu e nicio fericire să bei apa distilată. Cred că în primul rând trebuie să ne asigurăm că apa pe care o cumparăm e dintr-o sursa sigură, cu risc cât mai mic de a fi contaminată de diverși patogeni. Apoi, sigur, putem alege și dupa TDS, cele mai bune sunt cele care se încadrează în recomandarile OMS, zic eu.

    Daca ai o sursă de apă menajeră în care ai incredere, poți adauga un filtru de carbon sau ce alte varietați mai există pentru o “igienizare” suplimentară și teoretic ar trebui sa fie suficient.

    Nu facem desigur elogiul apei dure, e o mare pacoste pentru gospodarie, dar nici nu sunt toate apele din România în situația panicardă din reclama Calgon. :))

    Uite, normele pe care trebuie să le respecte apa potabilă sunt aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Apă_potabilă (și asta e într-adevar ce invațăm noi la Igienă). Eu în astea mă încred.

  4. am gasit in sfarsit un blog lucid de nutritie, nu stiu daca-l stii, se cheama Tot mai raw, iar Simona Dinu, cea care detine blogul, este foarte rationala si deschisa la minte.
    Ma gandeam si la voi ca ar trebui sa va expuneti mai mult, cu fata (mutra), nume, prenume, CV. Acum nu stiu ce asteptari aveti voi de la blogul vostru, dar eu gasesc ca treaba pe care o faceti voi aici este foarte serioasa. Ca sa devina si credibila tre sa deveniti oameni, informatia tre sa fie perceputa ca de la cineva care chiar se pricepe, de la un specialist, nu sa fie o simpla informare ‘de pe net’. Asta-i parerea mea.

  5. si Vasile fa-i ceva butonului astuia de trimis mesaje, ca-i foarte discret, adica nu semnaleaza in nici un fel cand este apasat, mereu cand vreau sa va scriu ceva apas pe el de-o grama de ori si numai vine si-mi spune stai c-ai trimis deja o data

  6. Stiu blogul, am fost foarte surprinsa de “schimbarea la fata” a doamnei respective!! M-am superentuziasmat, m-am mirat foarte tare când am văzut că a ajuns la concluzia ca dieta raw nu e universal recomandabila, desi celelalte fete cunoscute sarisera deja spunandu-i ca ce facea ea era fie detox prost inteles, fie un crudivorism decompensat ca sa zic asa, in sensul ca nu facea ea tot ce trebuie. :)) Totusi, ceea ce nu-mi place la blogul ala e ca autoarea are tendinta de a pica dintr-o “religie” nutritionala in alta. Adica a scapat de convingerile hranei vii, dar a trecut la scrierile lui Weston Price, ori mie asta nu-mi demonstreaza decat ca isi pastreaza susceptibilitatea de a-si insusi ideile pe alte criterii decat cele pe care le propunem noi aici. Ah, da, si da sfaturi medicale de genul folosirii argintului ionic pe post de antibiotic “natural”. Absolut sinistru.

    In ceea ce priveste anonimatul nostru… M-am gandit la asta, stiu ca asa ar fi elegant si frumos, numai ca deocamdata nu e ca si cand ar fi o mare recomandare faptul ca sunt studenta la Medicina. Oricum, ceea ce scriu pe aici nu e decat ca idee initiala + cateva asocieri din capul meu, eu ma straduiesc sa dau cat mai multe surse avizate si incerc sa conving toti potentialii cititori ca la ele trebuie sa se duca pentru un studiu obiectiv. Din pacate, din cate vezi, mi-e destul de greu sa scriu deocamdata, nu prea am timp. :( Si nici nu e prea usor sa te apuci sa faci eseurile astea. In timp, se vor mai transa lucrurile, daca reusesc sa ma mobilizez eu, daca captez vreo atentie etc… Vazand si facand. :)

    Oricum, eu apreciez orice feedback de la tine, esti foarte draguta. :X

  7. Cel puţin 3/4 dintre naturopaţi, dacă-i iei la puricat, constaţi că nu deţin un sistem coerent propriu de valori pe care să le poată propaga în mod constant ci un mare talmeş balmeş, ultima idee de la OTV/ a lui Condurăţeanu sau Minciunikopski fiind văzută ca ultima revelaţie de pe Munte

  8. Nimeni nu pare sa se sinchiseasca de variabilitatea tezelor naturopate printre propovaduitori, chiar si daca presupunem ca fiecare ar avea un sistem propriu bine delimitat! Adica Olivia zice ca e buna apa distilata, Ligia Pop sustine apa ionizata si cu minerale. Cum o mai poti credita pe vreuna dintre ele? Cand e limpede ca sursele de informatie nu sunt standardizate nici macar pentru apa, mai poti avea incredere in criteriile prin care isi selecteaza ele sursele pentru celelalte afirmatii? Dar aparent nimenui nu-i pasa de astfel de “disonante”, fiecare il urmeaza pe cel in care are mai multa “incredere”…

  9. Pana la urma, nu am inteles, e bine sa ai un TDS+PH metru in buzunar ca sa vezi daca apa de baut este buna sau nu? Poate acestea sa te fereasca de a bea o apa cu nitriti?

  10. O să revenim cu un articol mai amplu despre apa alcalină vs. apa demineralizată. TDS-metrul și pH-metrul sunt cam inutile dp nostru de vedere. Informații despre apa îmbuteliată se pot obține de pe etichetă. Iar apa de la robinet are probabil valorile pe care le comunică retelele care distribuie apa. Ambele curente (să bem numai apă cu TDS=0 sau să bem apă cât mai ”alcalină”, cu multe minerale) sunt exagerate. Apa bună de băut trebuie să fie curată dpdv microbiologic în primul rând, TDS-ul poate varia, dar evident că ține și de preferința consumatorului. Apa demineralizată obținută prin osmoză inversă poate avea un pH mai mic de 7 (deci poate fi ușor acidă) pentru că apele foarte pure absorb CO2 sau O2 din aer pentru a atinge echilibrul ionic – asta poate duce la corodarea țevilor și o poate face mai puțin indicată pentru consumul uman. Pe de altă parte, apa foarte dură, cu TDS foarte mare, duce la depuneri la fel de nedorite pe țevi, veselă. Ca și în multe alte cazuri, trebuie să fim echilibrați și să nu căutăm nici apă distilată, nici apă alcalină. Trebuie să mai așteptăm studii care să ne spună informații clare despre eventualele riscuri pt. sănătate ale consumului de apă demineralizată și despre potențialele beneficii ale apei alcaline.
    Despre nitrați și nitriți poți citi mai multe aici. http://www.ead.anl.gov/pub/doc/nitrate-ite.pdf
    Nici cu TDS-metrul, nici cu pH-metrul nu poți obține informații despre nitrați. Dar apele românești (și toate apele europene) trebuie să respecte limitele impuse de legislație: concentrația maxim admisă de nitrați în apa de băut e de 50 mg/l, iar recomandarea pentru apa administrată copiilor este de max. 10 mg/l. Majoritatea covârșitoare a apelor românești au conc. de nitrați sub 10 mg/l și nu exercită niciun risc asupra sănătății umane. Alte surse de nitrați sunt chiar legumele (salata verde, sfecla etc.) Cea mai mare problemă a apelor cu nitrați e reprezentată de apele de fântână cu care se prepară mâncarea sugarilor – ei au risc crescut de methemoglobinemie. În cazul adulților, aceasta este o afecțiune rară și are de multe ori alți factori declanșatori. Oricum, există studii, de pildă, care spun că sfecla, tocmai datorită conținutului de nitrați, poate duce la scăderea tensiunii arteriale, ajutând astfel la prevenirea afecțiunilor cardiovasculare. O parte din nitrații din apă, alimentație sunt intr-adevăr convertiți în organismul uman în nitriți.
    Problema cu nitriții e legata cu precădere de produsele din carne care pentru conservare, aspect, palatabilitate sunt îmbogățite cu nitriți pentru că aceștia pot reacționa cu anumite amine formând nitrozamine în unele condiții (prăjirea cărnii sau chiar în condițiile acide din stomacul nostru). Există studii care leagă nitrozaminele de un risc crescut de cancer de stomac.

    După cum vezi, chestiunea nitraților din apă e mai mult o isterie creată de o companie producătoare de apă îmbuteliată care nu are nicio legătură cu adevăratele riscuri. Poți citi o evaluare foarte bună pe Insula îndoielii. Adică:
    1) pentru bebelușii din mediul rural e foarte important să nu se mai folosească apă de fântână netestată pentru că poate conține cantități mari de nitrați iar ei prezintă risc crescut de a face methemoglobinemie
    2) apele îmbuteliate din România îndeplinesc normele europene de siguranță în privința cantității de nitrați (majoritatea sunt sigure inclusiv pentru copii); apa de la robinet e și ea verificată periodic și îndeplinește și ea normele (problema ar fi cu contaminarea microbiologică – pt copii e bine să se fiarba/filtreze dacă e consumată)
    3) dacă ne uităm pe statistici observăm că nu există cazuri de methemoglobinemie la copiii cărora li se dă apă de la robinet/îmbuteliată (sau cel puțin n-am găsit eu), ci numai în rândul celor din mediul rural cărora li se dă apă de la fântână
    4) nitriții ăia care contează și care prezintă riscuri pentru sanatate sunt în mezeluri – deci recomandăm consumul limitat de salam, cârnați etc.

  11. Din câte am înțeles, TDSmetrul și PHmetrul nu sunt ceea ce par a fi, dat fiind că nu rezolvă problema.
    Probleema cea mare este însă dacă acei care produc alimentele și apa sunt sinceri. Mă îndoiesc de asta și iată de ce.
    Foarte mulți pentru “A VINDE” recurg la orice. Am vazut produse in piață aduse din afară și expuse la vânzare drept produse românești, pentru că așa se vând mai bine, am văzut diferite sortimente de carne preparată (muschi file mai ales, care după părerea mea au în compoziție mai mult decât se scrie pe etichetă. Am pus în congelator o bucată de mușchi file și după dezghețare am rămas stupefiat, câtă “zeamă” a curs din interior. În procesul de conservare, mușchiul este introdus într-un vas plin cu acest amestec de saruri și conservanți. Se scoate aerul din vas și iese și din mușchiul respectiv ceea ce duce la dublarea/triplarea volumului acestuia. Apoi prin reintroducerea aerului în vas, mușchiul absoarbe din acel baiț între fibrele sale astfel că el capătă același gust (de glutamați) în orice zonă am testa, volumul și greutatea sa este mai mare decât cea inițială și aduce un profit producătorului (nu și clientului care este păcălit de două ori: cumpără “baiț” în loc de carne iar d.p.d.v. al sănătății capătă diverse probleme noi pe care nici medicina nu mai știe cum să le rezolve. În privința celorlalte produse, este și mai clar. Pe câte cutii de pate nu scrie: Pate de pasăre iar în compoziție are carne de porc, șorici, soia etc.
    O altă problemă este cantitatea de SODIU pe care TDS & PH metrele nu o poate depista. Sodiul este vinovat de numărul mare al celor care au problemee cu tensiunea. Toate reclamele spun să limităm consumul de sare (NaCl) dar nici una nu spune de ce. Medicii recomandă celor cu probleme de tensiune mărită să limiteze consumul de sare dar niciunul nu se leagă de cauza principală – sodiul, ori dacă te vei uita pe aproape orice etichetă, nu lipsește omniprezentul Monoglutamat de SODIU ca să nu mai spun și alte adaosuri toate terminate cu “… de sodiu”

  12. Dacă te referi și la sodiul din apă, el nu este o problemă. Cele mai stricte recomandări medicale spun ca un adult sănătos ar trebui să reducă consumul de sodiu la aprox. 2300 mg/zi, iar cei cu hipertensiune și vârstnicii la max. 1500 mg/l. Eh, imaginează-ți că Borsec, apa cu una dintre cele mai mari cantități de săruri dizolvate (TDS=aprox. 1500 mg/l), are o concentrație de sodiu de 72 mg/l. Deci chiar dacă bei 2 l de Borsec pe zi, de acolo îți vin numai 144 mg, adică 10% din cantitatea recomandată pentru un hipertensiv/zi. Sigur, în condiții patologice specifice e, probabil, mai bine sau cel puțin mai ușor să alegi o apă cu conținut mai mic de sodiu. Dorna plată, de ex., cu un TDS=180 mg/l, are un conținut de sodiu de 1 mg/l, ceea ce este total nesemnificativ în dieta zilnică a oricărui om.

    Dacă cei care etichetează apa mă mint, asta e, măcar mă mint frumos cu buletinele de analiză. :) E un fenomen greu controlabil, dar eu nu sunt atât de neîncrezătoare. Oricum, repet, cu TDS-metrul nu poți afla decât un total de săruri dizolvate, nu îți zice nici câți nitrați sunt, nici cât sodiu există acolo… Iar în privința nitraților, chiar nu e cazul să ne panicăm, nu sunt catastrofali în cantitatea reglementată, și după cum ți-am zis, îi găsim și-n sfeclă și se pare că ăia de acolo sunt buni. Problema e mai mare cu nitriții, mai ales cu ăia din alimente însă. Uite pt. apele din România, ce a arătat un test:

    APA ANALIZATĂ – LABORATOR LAREX
    (limita de detecție=0,5mg/l; valoare determinată mg/l)

    Borsec

    exp:03.06.2012 – 4,90 mg/l
    exp:05.07.2012 – 4,60 mg/l
    exp:04.08.2012 – 5,00 mg/l

    Dorna-Izvorul Alb

    exp:22.11.2011 – 6,32 mg/l
    exp:12.12.2011 – 3,36 mg/l
    exp:11.01.2011 – 3,23 mg/l

    Izvorul Minunilor

    exp:11.05.2011 – 3,23 mg/l
    exp:21.06.2012 – 3,00 mg/l
    exp:25.04.2012 – 2,98 mg/l

    Aqua Carpatica plată

    exp:10.11.2011 – 0,79 mg/l
    exp:17.12.2011 – 0,61 mg/l
    exp:11.01.2011 – 0,68 mg/l

    Bucovina

    exp:10.09.2011 – 5,04 mg/l
    exp:13.10.2011 – 4,44 mg/l
    exp:04.01.2012 – 4,69 mg/l

    Bilbor

    exp:13.08.2011 – 4,02 mg/l
    exp:15.12.2011 – 3,00 mg/l
    exp:06.01.2012 – 4,00 mg/l

    Perenna Premier

    exp:13.08.2011 – 3,49 mg/l
    exp:15.12.2011 – 2,25 mg/l
    exp:06.01.2012 – 2,52 mg/l

    Keia

    exp:26.10.2011 – 7,36 mg/l
    exp:12.11.2011 – 6,08 mg/l
    exp:03.09.2011 – 6,68 mg/l

    Herculane

    exp:29.10.2011 – 4,33 mg/l
    exp:13.12.2011 – 4,86 mg/l
    exp:27.01.2012 – 3,60 mg/l

    Roua Munților

    exp:09.11.2011 – 22,90 mg/l
    exp:09.09.2011 – 21,85 mg/l
    exp:21.12.2011 – 23,51 mg/l

    Din http://www.evz.ro/detalii/stiri/cati-nitrati-se-ascund-sub-eticheta-apelor-minerale-926734.html#ixzz1xOHJ6Y2m

    Deci apele stau bine, mult sub limitele impuse de legislația europeană pt. adulți, și chiar sub max. admis pt. copii.

    În ceea ce privește mușchiulețul și celelalte mezeluri, situația nu e roză deloc, iar noi recomandăm consumul cel mult ocazional. Importante și cancerigene sunt și hidrocarburile aromatice policiclice (PAH) care se regăsesc prin afumături, grătare etc. O să face un articol special.

  13. Salutare tuturor,

    Ma gandeam sa-mi achizitionez si eu un sistem de purificare al apei ca sa scap de caratul pet-urilor, initial am vrut sa iau unul full, osmoza inversa si UV, dar din cate citesc nu prea este recomandat. Ma gandeam macar la unul cu filtrare in 6 trepte fara osmoza decat deloc? ma ajuta si acesta? mentionez ca stau la casa si folosesc apa din put, apa nu am curaj sa o beau asa cum este, la un moment dat am avut probleme avea un miros urat, i-am facut analize si am inteles ca nu era ok, mai multe nu am inteles. Va rog sa-mi recomandati un sistem care sa fie sigur pentru a bea apa eu si copii.

  14. de cand m-am gandit sa iau un purificator de apa si am inceput sa studiez problema am ajuns la niste detalii si informatii care-mi complica mult cautarile :)
    asa-i cand incepi sa studiezi ceva, devine mai complicat :)))

    chestia este ca la baza tuturor comentariilor si prezentarilor sunt lucruri de bun simpti, plauzibilie si destul de logice doar ca, de la un punct in colo incep sa se departeze si concluziile ajung sa fie proactic opuse :)
    asta am gasit pe un site:

    “In ultima vreme s-au emis numeroase ipoteze si pareri legate de mineralele continute in apa si utilitatea sau inutilitatea lor.

    Una dintre teorii sustine ca apa purificata prin Osmoza Inversa este saraca in minerale si din aceasta cauza nu este benefic si chiar este nesanatos a fi consumata.

    Total gresit !
    Analizele chimice comparative asupra mineralelor au pus in evidenta faptul ca mineralele, pentru a putea fi absorbite si “prelucrate” de catre organism trebuie sa posede anumite caracteristici.
    De exemplu, pentru calciu, nici un doctor nu-ti va prescrie sa rontai o bucata de calcar sau de marmura dar iti va indica sa consumi migdale, nuci, alune, broccoli, varză, bame, spanac, macris, peste, stridii, branzetruri, lactate.

    Pentru a va face o idee, un pahar cu suc natural produs din fructe sau legume va aduce in organism mai multe minerale decat 100 de litri de apa minerala.

    Concluzia este ca mineralele, pentru a fi utile trebuie sa fie “organice” adica asimilate din alte surse decat apa. Numai dupa ce au fost prelucrate in plante ele devin organice.

    Trebuie sa tinem cont de faptul ca prelucrarea si asimilarea mineralelor anorganice de catre organism este un proces de durata iar ceea ce nu poate fi prelucrat este stocat in organism, devenind daunator. Astfel apar calculii renali, biliari, calcifierea articulatiilor, rigidizarea arterelor etc. De asemene, alaturi de calciu, magneziu, zinc, in apa , alaturat, pot sa existe si metale grele, radioactive, ierbicide, pesticide, compusi chimici toxici a caror influenta asupra organismului nu mai trebuie sa o descriem.

    Este de preferat sa consumam o apa sigura, fara minerale si compusi chimici, asigurand necesarul de minerale din alte surse decat apa potabila.

    Este general acceptat ( normativul FDA ) ca valoarea TDS de 50 ppm indica o apa cu calitati de potabilitate. Aceasta limita a fost stabilita pe praguri de gust al apei.
    S-a constatat ca in intervalul 50 – 150 ppm, apa prezinta calitati acceptate de potabilitate. Poate fi consumata si in afara acestor valori, pe perioade scurte de timp fara a se constata afectiuni imediata asupra organismului.
    Continutul de solide dizolvate in exces din apa potabila poate influenta negativ starea organismului in urma consumului sistematic, indelungat.
    Aparitia starilor de slabiciune, deshidratare, pierderea in greutate, deshidratare sunt semne clare ca trebuie intrerupt consumul acestor tipuri de apa.
    Prezenta solidelor dizolvate in apa poate afecta gustul acesteia.
    Evaluarea de catre cercetatori a gustului apei in raport cu valoarea TDS a dat urmatoarea clasificare:

    1 1.Gust bun 30 – 60 ppm
    G 2.Gust potrivit 60 – 90 ppm
    $ 3.Gust acceptabil 90 – 120 ppm
    G 4.Gust inacceptabil > 120 ppm “

  15. Buna. Ondine m-ar interesa foarte tare un raspuns pentru Razvan , adica pentru toata lumea!!:) cum e cu absorbtia mineralele anorganice vs organice? Fiecare se sustine foarte bine! Noi ne acidifiem tot mai mult in n feluri, toxine sunt mereu in jurul nostru, poluare, stres etc. deci as intelege ca ar fi bine sa bem apa macar putin alcalina 8,5 ph! nu? Ma intereseaza sa cumpar un filtru pentru fetita mea pentru ca ma gandesc si la clor si substante chimice introduse in apa comuna de la robinet! Pica osmoza si luam un filtru de carbon block cu filtru pentru scoaterea fluorului si a metalelor grele? Multumesc!

  16. buna. Nu vreau sa sustin nici una din ideile pro sau contra osmoza inversa,dar pentru a va face o idee cat mai clara cu privire la concentratia de metale grele existenta in “apa potabila” de la retea cat si in cea imbuteliata folositi un electrolizor…reactia va fi una de genul “wow”.Cel putin in Bucuresti situatia nu e deloc roz.Iar in zonele unde au fost suprafete agricole cultivate nivelul de pesticide este mult peste normele OMS.
    P.S. Nu consum apa de la retea de mai bine de 20 de ani,iar din cea imbuteliata sunt doar 2 sau 3 producatori pe care ii accept,iar medicul meu ma vede la fata cam la 2-3 ani cand am nevoie de analize pentru serviciu.Ozi buna tuturor

Comments are closed.