Până la urmă ce aveau în comun Kafka, Gorki, Camus, Orwell, Rousseau, Kant, Voltaire, Molière, Cehov, Schiller, Mendeleev, Schrödinger, Balzac, surorile Brontë, Delacroix, Gauguin, Modigliani, Chopin, Paganini, Stravinski, Purcell, Calvin, Spinoza şi Panait Istrati? Toţi au avut (şi multora li s-a tras de la) aceeaşi boală.

Tuberculoza (ftizia sau oftica, dacă-i întrebi pe poeţi) e o boală urâtă care afectează de obicei plămânii, dar se întâmplă să i se pună pata şi pe alte organe. Cu toţii am auzit de ea, mai ales că e printre noi încă de pe vremea vechilor egipteni. Vinovatul pentru tuberculoză este bacilul Koch (Mycobacterium tuberculosis), care se cheamă aşa nu pentru că te face să cohăi, ci pentru că a fost descoperit de un neamţ pe nume Robert Koch în 1882.


Cartofi de la McDonald’s? Nup, bacili ucigaşi.


Simptomele clasice ale infecţiei pulmonare (atunci când nu se mulţumeşte să rămână latentă) sunt durerea în piept, tusea cronică – cu sânge în spută -, febra şi transpiraţia abundentă pe timp de noapte, pierderea drastică în greutate. Şi decesul, un simptom deloc neglijabil care apare la peste jumătate din pacienţi dacă nu se aplică prompt un tratament cu antibiotice.

Până în anii ’40, singura speranţă a bolnavilor de TBC era internarea pe termen lung într-un sanatoriu unde beneficiau, cel puţin ăia mai înstăriţi, de odihnă şi aer curat. Pacienţii săraci beneficiau mai degrabă de a fi izolaţi de restul populaţiei şi de terapie prin muncă, şi de obicei se curăţau în câţiva ani.

Se mai practicau şi diferite proceduri chirurgicale primitive şi periculoase; astăzi se mai fac pulmonectomii doar când bacilul nu se lasă alungat de tratamentul medicamentos. E important de reţinut că, odată cu antibioticele (arma preferată, după vaccinuri, a masonilor care vor să stârpească dintr-un motiv sau altul rasa umană), rata mortalităţii a scăzut cu 90%.


Bietului Chopin i-ar fi plăcut rifampicina.

În multe ţări au început să apară tulpini rezistente la unul, mai multe sau chiar toate antibioticele folosite în zilele noastre. Asta-i o problemă serioasă, din pricina căreia OMS a decretat stare de urgenţă globală încă din ’93.

Mulţi oameni neglijează tratamentul (ajungând să-şi călească mai tare bacilii – să te tratezi cu neseriozitate pentru TBC e mai rău decât să nu te tratezi deloc!) sau nici măcar nu ajung să fie diagnosticaţi de un medic & apelează la tot soiul de leacuri băbeşti/homeopate/ayurvedice, totalmente futile şi uneori chiar periculoase. De-aia dacă găsiţi pe internet aşa ceva…

Se spune ca parintele Cleopa s-ar fi vindecat de tuberculoza numai prin rugaciune si fiertura din radacini de urzici.

…sau aşa ceva…

domnisoara ,prin doctori te vindeci foarte greu de tuberculoza , daka doriti un tratament naturist bazat pe oua de prepelita si o substanta facuta din propolis si alte plante medicinale ma puteti contacta la 0727xxxxxx , in 2 ani de zile de cand am invatat acest tratament am vindecat peste 40 de persoane

…nu râdeţi, că nu-i de râs.

Mai ales în România, locul 1 la tuberculoză în Uniunea Europeană. Presa spune că anul trecut s-au înregistrat 14 mii de cazuri noi, dintre care 770 la copii, deşi e posibil ca numărul real al bolnavilor să fie mult mai mare decât scrie-n acte.


Houston, we have a problem (sursa).

Să îl lăsăm pe maestrul Topârceanu să ne explice cum stătea treaba cu boala poeţilor înaintea erei antibioticelor.

BACILUL LUI KOCH
(conferinţă umoristică pe scena Teatrului Naţional din Iaşi)

Mult onorate doamne,
Distins auditor!
La festival când vine, tot omul e dator
S-asculte, înainte de partea amuzantă,
O conferinţă lungă şi foarte importantă.
Conform acestei date sinistre, aşadar,
Avem între culise un conferenţiar,
Un om cu greutate, un personagiu mare…
Să nu luaţi aceasta drept o ameninţare!
Dar ca să nu planeze asupra noastră vina
C-am neglijat programul, – persoana cu pricina
E gata să vă ţină, un ceas şi jumătate,
O conferinţă gravă de specialitate.
Cum, nu vă pare bine? De ce v-aţi întristat?
Mai aşteptaţi o clipă, că doar n-am terminat.
Pe de-altă parte, însă, găsind că-i anormal
Să vă chemăm la teatru… ca s-adormiţi în stal;
Că somnul, în aceste condiţii verticale
Ş-atât de izolate, nu face cinci parale;
Că nimene nu poate pretinde nimănui
Să-nghită festivalul cu conferinţa lui, –
Din spirit caritabil şi din filantropie,
Ştiind mai dinainte ce toată lumea ştie,
Cu voia dumneavoastră ne-abatem de la modă
Şi-n loc de conferinţă, veţi asculta o odă.

Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor
Că biata-mi Muză, albă de spaimă şi uimire,
Când i-am cerut concursul, în loc să mă inspire,
S-a dat pe lângă uşă, a pretextat ceva
Şi-a dispărut… adio! M-a părăsit aşa,
Cu călimara plină de noapte şi de proză.
E vorba de bacterii şi de tuberculoză,
E vorba de bacilul lui Koch
Precum vedeţi,
Un subiect anume făcut pentru poeţi!
O, nu vă fie teamă… şi dracul este negru
Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,
Dar… ici un pic de galben şi dincolo puţin
Albastru… şi pe gură o dungă de carmin, –
Cu toate c-adineaori părea insuportabil,
Din drac urât şi negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele – şi ele –
Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele?
Ba fac aşa chiar domnii – de genul femeiesc…)
Bacilul despre care aş vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… ştiu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-şi trădeze prezenţa lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e şi el!
Incognito ca regii şi nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlneşti oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alţi bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Şi peste tot se ţine de bietul om ca scaiul,
În fabrică, la şcoală sau pe trotuar hai-hui, –
Dar peste tot îşi vede de-afacerile lui!
Îşi dă ades pe credit persoana lui culantă
Cu o scadenţă lungă, când nu e… galopantă,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La băuturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profită… La pândă, invizibil,
În lupta mare-a vieţii e mic, dar e teribil –
Şi chiar atunci când pare că doarme, e deştept,
La primării el este „consilier de drept“
Şi, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare dúşman al speciei umane

Prea onorate doamne!
Când ţin acest discurs,
Dac-aţi vedea că intră în sală-aici un urs,
N-aţi năvăli afară prin uşi şi prin ferestre
Utilizând cu toţii resursele pedestre?
De ce? Fiindcă-i mare şi foarte fioros…
Bacilul lui Koch însă e mai primejdios!
Dar fi’ndcă nu se vede şi fi’ndcă e prea mic,
Nu sperie pe nimeni…
Să judecăm un pic.
De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
Când ştii că te omoară, mic-mare nu-i totuna?
Să-mi spuneţi dumneavostră: ce importanţă are
Când un tâlhar te-mpuşcă, dacă e mic sau mare?
O fi el mic, bacilul… da-i rău! Pe lângă el,
O biată matahală de urs e ca un miel.
Câţi oameni mor, de pildă, în fiecare ţară
Mâncaţi de urşi? Trei-patru…
Pe când această fiară,
Acest vrăjmaş de moarte al genului uman
Atacă şi distruge pe fiecare an
Nu zece, nu o sută… ci mii şi mii de vieţi,
Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi
Că judecându-l după isprăvile lui crunte
Şi după lăcomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolăcit în spaţiu
Ce-nghite fără milă, înghite cu nesaţiu
Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul…

Cu voia dumneavoastră, l-am insultat destul.
Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă
Să ştim: ce formă are şi cu ce se ocupă?
După savanţi şi medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston
Dar bólnavii, săracii, spun doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, –
Ceva aşa, cilindric… Regret că nu găsesc
O cretă şi-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc. –
S-a zis că face parte din regnul vegetal,

(Procariotele erau considerate pe vremea aia plante, la un loc cu tot ce nu e animal. Microbiologia, genetica şi alte ştiinţe conexe ne-au lămurit că treaba e muuult mai complicată.)

Dar eu nu cred… fiindcă nu-mi pare natural
Să fie din aceeaşi familie cu floarea,
Să fie văr cu macul şi rudă cu cicoarea,
Cu gingaşa mimoză, cu palidul narcis…
Ar însemna că-şi face familia de râs!
Nu, nu prea are alură de plantă – dimpotrivă:
Aţi întâlnit vreodată o plantă agresivă?
Văzut-aţi dumneavoastră o floare sau un pom
Să sară din grădină şi să se dea la om?
Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţă
Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuţă?…
Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică
Ar moşteni-n carácter ceva de la urzică, –
Nu prea importă regnul din care face parte
Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte.
Distruge-n organisme ţesuturile vii;
Se instalează în trupuri firave de copii;
Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană.

(OMS zice: About one-third of the world’s population has latent TB, which means people have been infected by TB bacteria but are not (yet) ill with disease and cannot transmit the disease.)

Dar el preferă pieptul de fată diafană
(Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi).
Şi – curios! – el are de mult pentru poeţi
Un fel de slăbiciune… s-ar zice că anume
Îi place să distrugă ce-i mai de preţ pe lume!…
De obicei, trăieşte la umbră. Scos la soare,
Devine melancolic şi, câteodată, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de supărare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalţă pe-un strat de aer moale,
Pluteşte-n atmosferă… şi dând mereu târcoale
În jurul nostru, iarăşi găseşte un cotlon
Şi căpătând viaţă – devine iar baston!
Savanţi-l studiază făcând din el culturi, –
Un fel de gelatină… un soi de răcituri
Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
Şi se-nmulţesc acolo în voia lor…
Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzător de cast.
Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
– Prin sciziparitate sau prin diviziune:

(E interesant de ştiut că bacilul lui Koch se divide lent: o dată la 15-20 ore. Alte bacterii, ca E. coli, se dedublează o dată la 15-20 minute.)

Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru…
Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!

Prea onorate doamne!
Doar câteva cuvinte,
Şi-am isprăvit… (v-asigur că nu mi-am pus în minte
Să vă servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagă).
Cum toată lumea ştie, microbul se propagă
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă,
Prin lapte şi prin carne de vacă ofticoasă, –

(Pe vremea când laptele nu se pasteuriza, Mycobacterium bovis – bacilul tuberculozei bovine, strâns înrudit cu bacilul lui Koch, era una dintre principalele cauze ale tuberculozei la oameni.)

Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren
Prielnic, răspândeşte agentul patogen.
Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
Şi orice om cuminte să cugete mai des
Că n-are nici o grabă şi nici un interes
Să moară de ftizie…
Că poate să-şi aleagă o altă maladie
Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
În caz când existenţa îi pare insipidă;
Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine să respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Şi dumnealui se face mereu că nu le ştie:
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele şi carnea – să fie bine fripte.
În orice alimente şi-n orice băutură
Să puneţi acid fenic – nu mult: o picătură…
Şi cel puţin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe faţă şi pe mâini…
La poştă sau la gară (şi-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…


Sperăm că poetul glumea. Să scuipi pe jos nu e numai foarte urât, e şi un factor de transmisie pentru o grămadă de boli.

Iar când te duci la teatru sau intri în vreo şcoală
Şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri deloc…
Acei ce au bronşită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-şi mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să ţină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchişi în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viaţă să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezeşti mofluz,
Evită surmenajul şi orice fel de-abuz,
Răreşte-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ţi apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, –
Oricât ar fi persoana accea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiţi mai siguri de viaţă, eu vă zic:
Nu sărutaţi nici mână, nici gură, nici… nimic!

Date esenţiale despre TBC, pe saitul OMS.

8 thoughts on “Despre tuberculoză – cultură generală şi un moment poetic”

  1. Corect! Şi dacă ne uităm în istoria lu’ călinescu, ţin minte că are un capitol special numai cu poeţi tuberculoşi…

  2. …articolul, adică :P Poezia e scrisă de Vasile într-o viaţă anterioară.

  3. am si eu o curiozitate legata de TB care ma incearca inca de cand am citit muntele vrajit (ca tot sunt trimiteri literare p’aici)

    mi-amintesc ca principalele ocupatii ale bolnavilor din sanatoriu erau doua: sa se congeleze pe balcon si sa se indoape cu sase mese pe zi. ca nu se inventase inca obezitatea. cu aeru’ inteleg care era ideea, da`cu mancatul? facea parte din tratament sau pur si simplu nu aveau alta ocupatie mai buna?

  4. BellaDonna, intentionam sa mai scriem articole despre interferentele medical-literare. :) “Muntele vrajit” e construit foarte misto pe pretextul asta al starii de boala, merita o discutie pe care sper sa o redactam la un moment dat.

    Avand in vedere ca, in acea epoca, poliantibioterapia eficienta pe care o avem in prezent nu era disponibila, singura sansa de a tine sub control TB era izolarea pacientilor, expunerea lor la aer curat din belsug si asigurarea unui suport nutritional adecvat. TB este o boala consumptiva (dupa cum ii zice si numele alternativ – gr. ftizie), multi dintre pacienti fiind caracterizati si de sindromul casectizant (wasting syndrome): ei scad in greutate, pierd masa musculara, sunt obositi, lipsiti de putere… O atitudine de bun-simt pe care o aveai la dispozitie in acea epoca in fata unei astfel de boli era, printre altele, sa le asiguri bolnavilor un regim dietetic superior dpdv calitativ/cantitativ. Asa se incerca combaterea uneia dintre consecintele bolii, aplicandu-se totodata si o masura de “intarire” a sistemului imunitar pentru lupta cu tuberculoza.

    Chiar si in ziua de azi, malnutritia e un factor de risc pentru instalarea TB, dar si o consecinta a activitatii bolii. In continuare, deficitele nutritionale instalate se coreleaza cu un raspuns imun mai slab, si astfel se creeaza un cerc vicios. Din fericire, astazi statusul nutritional al pacientilor se imbunatateste considerabil odata cu instituirea tratamentului etiologic – antibioterapia. Poti citi mai multe in brosura asta daca te intereseaza subiectul. http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PNADL992.pdf

  5. cu nutritia in TB m-am lamurit. ba chiar, documentandu-ma, am gasit si ceva instrumentar retro-medical care culmineaza cu un automat de “oxygen-shots for hangovers”: http://www.dgrespiratory.com/other

    de-abia astept articolele despre interferentele medical-literare. la capitolul romane, mai pot sugera, pe langa muntele vrajit si ciuma lui camus; pe moment nu ma pot gandi la altele, dar sigur sunt destule.

Comments are closed.