Astăzi am vrut să răspund unui comentariu primit la articolul “Au fost la ştiri” şi mi-am dat seama că mi-a ieşit un text de 1200 de cuvinte. De aceea m-am decis să îl public separat, ca pe un articol de sine stătător, nu ca pe un comentariu aproape nepublicabil de lung. Aşadar, discutăm aici despre câteva lucruri, zic eu, foarte importante despre cancer şi tratamentul său „alopat”, convenţional, atât de blamat de naturopaţii alternativi.

Father Ted

Nu inteleg – browserul meu probabil ca ignora si . A fost la stiri un nene care ca castigat la loto; dar bilete s-au vandut 3 milioane. Am auzit la stiri de o baba violata, dar nu si de cei 6.8 miliarde care isi vad de treaba. A spus la stiri despre hitler prea mult, comparativ cu Maica Tereza sau cu Dalai Lama.
7 insi au murit de cancer, dupa ce au intrerupt tratementul? WHOA! Au murit inca milioane care au continuat tratementul. Unde-i lista cu cei care s-au vindecat? Cu chimio sau fara ….

1. Dragă Ted, în primul rând, nu cred ca ne poţi dovedi că numarul oamenilor cu afecţiuni grave vindecate de tratamentele miraculoase naturiste este mai mare decât cel al persoanelor care au de suferit de pe urma refuzului tratamentelor convenţionale. În cazurile de mai sus, analogia ta cu jocul de tip loto sună cam aşa: am cancer, cu şanse de 60/80/95% de a supravieţui nişte ani buni de acum încolo cu tratamentul medical standard, dar voi cumpăra un loz de la Loteria Naturistă şi voi spera că o să câştig premiul cel mare. Şansele sunt extrem de mici, şi e cunoscut faptul ca de cele mai multe ori premiul se reportează pentru ediţia următoare. Cam asta e realitatea „alternativă”.

2. Site-ul “What’s the harm?” descrie o sumedenie de decese care puteau fi prevenite, sau măcar amânate pentru o perioadă lungă de timp. Nu ştiu dacă ai avut răbdarea să le citeşti, dar uite, luăm un exemplu de acolo ca să vezi mai bine cum stă treaba:

Tyrell Dueck, 13 ani, din Canada, fusese diagnosticat cu cancer osos: osteosarcom, mai exact. Medicii au propus amputaţia piciorului afectat şi chimioterapie. Părinţii au refuzat, s-au îndreptat către remediile alternative, judecându-se în timpul acesta prin tribunale cu doctorii şi asistenţii sociali care s-au străduit să câştige dreptul de a-i administra tratamentul adecvat copilului. Când medicii au obţinut în sfârşit aprobarea legală pentru a-l trata împotriva voinţei sale şi a familiei lui, au descoperit că tumora osoasă metastazase deja la nivel pulmonar şi s-a decis că nu mai este cazul să fie obligat să urmeze tratamentul propus pentru că şansele de supravieţuire îi scăzuseră de la 65% la 15%.  Familia Dueck a hotărât să-şi ducă băiatul în Tijuana, Mexic, pentru un tratament alternativ care îi costa 5900$ pe săptămână şi era compus din ierburi, vitamine şi extract de sâmburi de caisă. Cei de la clinica naturistă au anunţat că tumorile pulmonare au dispărut după 10 zile de tratament. După 3 săptămâni de şedere în centrul respectiv, părinţii şi-au adus copilul acasă, acesta fiind considerat vindecat. Toată călătoria i-a costat 50 000 de dolari. Deznodământ: în aproximativ 2 luni, Tyrell a murit, iar părinţii încă mai aveau de returnat 15 000 de dolari centrului din Tijuana.

Care e prognosticul osteosarcomului? „With modern treatment, the 5-year survival rate for patients with a localized osteosarcoma is in the range of 60% to 80%.”  Dacă urma tratamentul convenţional de la bun început avea şanse de 60-80% să supravieţuiască cel puţin 5 ani.

E foarte grav că ţi se pare că asta nu este o discuţie necesară. Medicina adevărată nu propune un panaceu, nu garantează vindecări în toate cazurile, este o medicină onestă şi e cea mai bună pe care o avem. E mare, mare păcat că astfel de derapaje se întâmplă. Lumea trebuie să ştie care sunt riscurile renunţării la tratamentul convenţional (a se citi dovedit ca fiind cel mai eficient) în favoarea remediilor alternative care nu au nicio bază ştiinţifică şi nu au fost studiate prin metode relevante. Nu mai trăim în epoca lui Ştefan cel Mare, diabetic şi el ca Russell Jenkins de mai sus, ca să murim, tot ca el, din cauza unei cangrene, dar nu pentru că suntem în sec. XV-XVI si nu am dispune de soluţii terapeutice salvatoare ci pentru că nu am vrut să ne tratăm convenţional o infecţie apărută pe piciorul diabetic. Sunt absolut sigură că Ştefan nu ar fi refuzat antibioticele, dacă ar fi fost disponibile la 1400.

3. Îţi recomand seria „Enemies of Reason” realizată de Richard Dawkins. În special episodul 2 – prima parte din acesta se găseşte aici si e un “must watch” (celelalte părţi aici 2, 3, 4, 5):

Foarte frumos spune dumnealui:

If any remedy is tested under controlled scientific conditions and proved to be effective it will cease to be alternative and will simply become medicine. So-called alternative medicine either hasn’t been tested or it has failed its tests.

Dacă un tratament naturist s-ar dovedi a fi eficient nu ar mai rămâne la stadiul de alternativ, ar deveni “convenţional”, adoptat de medicina „alopată”, standardizată, ştiinţifică.

4. Datele oficiale legate de incidenţă, prevalenţă, mortalitate, ratele de supravieţuire la 5/10 ani pentru toate tipurile de cancer există, se găsesc prin simple căutări pe internet, şi provin din registrele medicale naţionale. Te sfătuiesc să intri pe http://seer.cancer.gov/csr/1975_2009_pops09/index.html, acolo găseşti toate informaţiile pe care ţi le doreşti – sunt datele centralizate de pe tot teritoriul SUA, din 1970 până în prezent.

Uite, în trecut, cancerul testicular era un ucigaş redutabil. Netratată, această boală se soldează cu decesul pacientului în primii 2 ani de evoluţie, de regulă prin metastaze pulmonare. Până în anii ’70, 5% dintre pacienţii care prezentau metastaze supravieţuiau. Rata de vindecare a ajuns în prezent la 80% pentru aceştia. În anii 1970 s-a introdus în schema terapeutică un chimioterapic care a avut un succes fulminant – e vorba de cisplatină. Astăzi supravieţuirea la 5 ani se înregistrează chiar şi în proporţii de 95%. Uită-te aici pentru a vedea cum a evoluat rata de supravieţuire în ultimele decade. Sigur că aceste succese se datorează şi descoperirii unor metode foarte bune de screening (markeri tumorali etc.), dar avantajele chimioterapiei sunt incontestabile.

Nu uita cazul faimosului ciclist Lance Armstrong. Acesta a fost diagnosticat cu cancer testicular în 1996, la numai 25 de ani, când avea deja metastaze pulmonare şi cerebrale. S-a prezentat la medic cu o tumoră testiculară şi hemoptizie – adică scuipând sânge! Ce i-a salvat viaţa şi i-a asigurat remisia completă? Asocierea procedurilor medicale „alopate”: orhidectomie, chimioterapie, excizia tumorilor cerebrale.  În 1999 a revenit în competiţii câştigând pentru a 3-a oară Turul Franţei. Ulterior l-a mai câştigat de 6 ori.

5. Istoria chimioterapiei a fost una foarte „zbuciumată”. Gândeşte-te că discutăm de substanţe literalmente toxice pentru organismul uman – dacă nu şi-ar fi dovedit eficienţa, nu şi-ar fi câştigat niciodată dreptul de a fi utilizate în practica medicală curentă. Timp de mii de ani, să declari un bolnav de cancer vindecat era aproape o utopie, iar când se încercau intervenţii cu viză curativă acestea erau mutilante şi puneau în pericol viaţa pacientului. Abia în anii 1960 această iluzie a început să devină realitate când, după zeci de ani de cercetări, nişte protocoale complexe de tratament au reuşit să ridice rata de remisie completă a leucemiei acute la copii de la aproape zero la 80%! De asemenea, 60% dintre pacienţii cu limfom Hodgkin trataţi în aceeaşi perioadă cu protocolul specific au intrat în remisie completă şi nu au mai avut o recădere nici până în ziua de azi! Paşii au fost mărunţi, greoi, au fost multe insuccese pe drumul acesta, dar şi nişte cuceriri ştiinţifice absolut copleşitoare. Citeşte mai multe despre istoria chimioterapiei in acest articol grozav. Despre cum a fost privit cancerul de-a lungul istoriei, o sursă foarte bună aici.

Pentru că mi s-a cerut lista celor care s-au vindecat sau au supravieţuit, închei acest articol cu câteva diagrame care vorbesc de la sine. Totul se datorează unui management integrativ al cancerului aflat într-un proces continuu de îmbunătăţire – discutăm in zilele noastre de metode avansate de screening şi diagnostic precoce, de ghiduri terapeutice foarte cuprinzătoare şi cu protocoale individualizate de tratament, de asocierea mai multor chimioterapice, a chirurgiei oncologice şi a radioterapiei, de urmărirea post-tratament etc. Cum stăm astăzi? Pentru majoritatea formelor de cancer am reuşit să îmbunătăţim supravieţuirea. Cele mai bune răspunsuri la tratament se obţin în cancerul testicular, melanom, limfomul Hodgkin, prostatic etc. Există şi forme în care progresele se lasă aşteptate, din păcate: cancerul pulmonar şi cel pancreatic.

Rata de supravieţuire la 5 ani* în funcţie de localizarea cancerului (2002-2008, SUA):

 Sursa (pagina 8)

Rata de supravieţuire la 5 ani pe baza datelor National Cancer Insitute (SUA, 1975-2007)

 

Sursa

Scaderea mortalitatatii prin cancer (1970-2008)

Sursa

*Rata de supravieţuire la 5 ani = numărul persoanelor care sunt în viaţă la 5 ani după diagnosticare (cu cancer, în cazul nostru) raportat la numărul total de persoane diagnosticate. Exemplu: rata de supravieţuire la 5 ani pentru cancerul testicular, dacă se administrează tratamentul standard, e de 95%. Asta înseamnă că 95 de persoane din cele 100 diagnosticate iniţial cu cancer testicular vor fi în viaţă la 5 ani de la momentul diagnosticului.

9 thoughts on “Medicină vs. loz în plic în tratamentul cancerului”

  1. Mie nu-mi vine in minte vreau caz de cancer malign diagnosticat clinic si confirmat paraclinic( CT, analiza anatomo-patologica), care sa se “vindece” fara macar o cura de chimioterapie, doar prin terapia “alternativa”.

  2. …asta legat de replica : “lista cu cei vindecati cu chimio sau FARA”

  3. Offtopic request:
    Scriu aici pt ca e ultimul articol si probabil cel mai vizibil loc.
    As vrea daca se poate sa vorbiti intr-un articol de capuse. Auzim tot mai des ca transmit boala Lime (fapt real, sunt convins) si toata lumea e isterizata de ele. Totusi, de cand si pana cand? Unde erau capusele astea, sau pericolele ca ele erau si atunci, cand eram noi copii (am 32ani) si ne jucam peste tot prin iarba, fan, livezi, etc. Au devenit intre timp un pericol asa mare?

  4. Luke, pe de-o parte, boala Lyme a fost caracterizată aşa cum o ştim astăzi abia prin anii 70, deci recent. Iar legătura dintre spirocheta Borrelia burgdorferi (agentul etiologic) şi sindrom a fost făcută abia prin anii 80. Incidenţa bolii (nr. de cazuri nou-diagnosticate) e în creştere, într-adevăr, dar o parte din creşterea asta se datorează şi faptului că se raportează din ce în ce mai multe cazuri pentru că se dă mai multă atenţie fenomenului.

    Pe de altă parte, populaţia căpuşelor chiar e din ce în ce mai problematică pentru că numărul lor a crescut în ultima vreme, şi aria lor de răspândire de asemenea. Uite, de ex., un studiu care s-a făcut în Canada zice: Lyme-transmitting ticks were virtually unknown in Canada in 1990, but today they may be found in areas where 18% of the country’s population lives. Unul suedez: The results suggest that Ixodes ricinus (o specie de căpuşe) has expanded its range in North Sweden and has become distinctly more abundant in Central and South Sweden during the last three decades.

    Nu se ştie încă de ce s-au produs aceste schimbări, există mai multe ipoteze: schimbările climatice, înmulţirea căprioarelor (în Suedia, America), defrişări – pătrunderea aşezărilor umane mai adânc în zonele forestire, extraurbane…

    Empiric vorbind, da, înţeleg ce spui – dar probabil chiar sunt mai multe căpuşe în ziua de azi, iar boala Lyme e din ce în ce mai diagnosticată pentru că ştim de ea şi avem instrumentele necesare. Eu îmi amintesc că mă jucam cu o groază de căţei când eram mică şi nu am vâzut niciodată căpuşe pe ei. De luat ceva din iarbă nici atât. Acum în schimb, deşi îmi deparazitez extern câinele la intervale mai mici de o lună, căpuşele continuă să se agaţe destul de frecvent de el. Îl ţinem în curte, dar oricum…

    Facem curând un articolaş mai cuprinzător despre riscurile asociate şi despre ce trebuie să facem daca ne muşcă o căpuşă. Mulţumim frumos de idee!

    Câteva studii:
    Changes in the geographical distribution and abundance of the tick Ixodes ricinus during the past 30 years in Sweden
    Increasing geographical distribution and density of Ixodes ricinus (Acari: Ixodidae) in central and northern Sweden
    Impact of climatic change on the northern latitude limit and population density of the disease-transmitting European tick Ixodes ricinus
    Climate change and the potential for range expansion of the Lyme disease vector Ixodes scapularis in Canada

  5. Buna! Vreau sa fac cateva afirmatii, sunt cateva moduri de tratare “alternative” impotriva bolilor cum este si cancerul foarte bune! cum este de exemplu Institutul Gerson, in legatura cu “If any remedy is tested under controlled scientific conditions and proved to be effective it will cease to be alternative and will simply become medicine. So-called alternative medicine either hasn’t been tested or it has failed its tests.” puteti sa cautati povestea domnului Doctor Burzynski care a facut un asa numit medicament pentru cancer, care a avut multe vindecari dar a fost tinut in tribunale ani de zile din rautatea si lacomia marilor companii cu pretextul ca tratamentul lui nu merge iar dupa toti acei ani de bataie de joc i.au furat medicamentul … si da sunt multi escroci in lume nu doar la capitolul medicina … Problema este ca nu trebuie sa cadem in extreme! Medicina alopata este toata rea sau medicina homeopata este toata rea … daca intelegeti ce vreau sa spun :)

  6. Poate nu ai inteles cum trebuie afirmatiile lui Dawkins. Daca dubiosul Institut Gerson descoperea vreo terapie minune, imagineaza-ti cate institute de genul ala ar fi existat in lume! Sa vindeci cancerul cu cruditati sau ce propun aia nu e deloc neglijabil… pacat ca e doar o amagire nefondata.

    Sa stii ca din pacate avem si la noi in tara exemplul trist al unei tinere diagnosticate cu leucemie care a depus eforturi financiare si emotionale ca sa se trateze la Institutul Hippocrates (tot SUA) si, din pacate, in ciuda “tratamentului” alternativ, a murit.

    De Burzynski… ce sa mai zic? Ca risc sa fiu urmarita si data in judecata. In primul rand ca nu i-a furat nimeni niciun secret farmacologic pentru ca nimeni nu e nebun sa fure molecule care nu si-au dovedit utilitatea. Poti sta fara grija, el insusi are toate patentele pe toti antineoplastonii gasiti. In plus, de vreo 30 de ani asa, clinica lui functioneaza bine-mersi, deruland continuu trialuri clinice. Care nici pana in ziua de azi nu au putut demonstra eficacitatea tratamentului sau.

    Ba mai mult, in clinica sa pacientii beneficiaza si de chimioterapie, si de radioterapie, pe langa schema lui terapeutica. Oare de ce? Terapiile la clinica aceea costa cam cel putin 200 000 de dolari. Hmm… un pret cam mare pentru un tratament care e testat de peste 3 decenii dar ale carui rezultate nu au fost confirmate niciodata intr-un studiu serios, nu crezi?

    Cand stii ca detii adevarul si ca esti onest, te poti simti amenintat de un blogger de 17 ani? Citeste despre ce i s-a intamplat lui Rhys Morgan pentru ca a avut curajul sa scrie despre niste pacienti care au murit in ciuda tratamentului lui Burzynski. E o intreaga epopee. Ai vazut vreodata un medic infectionist, sa zicem, dand in judecata un anti-vaccinilist care sustine ca doctorii vor sa reduca populatia planetei prin imunizarile nationale?!

    Sfatul meu e sa-ti imbunatatesti filtrul prin care receptezi informatiile de genul asta.

  7. “Dacă un tratament naturist s-ar dovedi a fi eficient nu ar mai rămâne la stadiul de alternativ, ar deveni “convenţional”, adoptat de medicina „alopată”, standardizată, ştiinţifică.”
    Cat timp a durat de cand selmmelweis s-a prins ca daca se spala pe maini scade drastic rata de puerperal fever in maternitati si pana cand s-a hotarit medicina alopata sa il creada pe cuvant? Si cum era cu medicii alopati din anglia care erau niste domni, deci nu puteau transmite bacterii cu mainile lor? Si cat era mortalitatea in maternitati pe vremea aia?
    Departe de mine sa sustin tratamentele naturiste, dar si in medicina conventionala parca suntem in comunism de-ala utopic: nu inventam lumanarea pana nu se voteaza unanim ca lumanarea face lumina.

  8. Hai sa nu amestecam epocile. Selmmelweis si-a desfasurat activitatea in epoca pre-germ theory of disease cand medicii inca mai faceau “sangerari” in scop terapeutic de rutina. Nemaivorbind de contextul social, politic si stiintific delicat.

    Ce inseamna pentru tine ca “lumanarea face lumina”? O lumanare pare sa arda si in capul tuturor practicienilor de medicina alternativa (si de multe ori si la capul pacientilor lor). Toti sustin ca teoriile lor sunt evidente, adevarate etc. Ii credem pe cuvant? In medicina contemporana, da, trebuie sa demonstrezi chiar si ca lumanarea face lumina, desi comparatia e nepotrivita, pentru ca pana ajungi sa recomanzi un tratament trebuie sa te asiguri ca descoperirea dr. X e reproductibila, neinfluentata de perceptii subiective, semnificiativa statistic, +/- plauzibila fiziopatologic etc. Altfel suntem condamnati sa repetam istoria.

    Prin tarile mai dezvoltate exista chiar programe de Epidemiologie pentru elevii de liceu. Si miscari gen Epidemiology Education Movement cu scopuri nobile de tipul “to improve the scientific literacy of students”. Iti recomand cu tot dragul sa-ti arunci un ochi pe Detectives in the Classroom. Sunt lectii geniale pentru cei preocupati de subiect, fie ca au o pregatire medicala sau nu. O sa intelegi de acolo ce nu sunt sigura ca am reusit eu sa explic prea bine aici. (Recomand pentru subiect fisierele astea (dar programul chiar ar trebui parcurs de la inceput): The 2×2 Table, Compared to what?)

Comments are closed.