Discromiile dentare reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienţii se adresează medicului dentist.

Aş începe prin a atrage atenţia asupra faptului că etiologia (cauza), precum şi manifestările clinice ale acestor discromii sunt motive care impun o abordare terapeutică variată, nu standardizată, aşa cum se întâmplă în cele mai multe dintre cabinete.

Am conceput acest articol pentru a vă edifica asupra celor mai importante aspecte ale albirii dentare: cum se poate realiza, care sunt substanţele folosite şi, cel mai important, dacă aveţi într-adevar indicaţie pentru albire. Nu în ultimul rând, vom afla care sunt efectele adverse, prea puţin relatate de către medicii dentişti.

Cum se face albirea dinţilor?

În prezent, există mai multe modalităţi de a ne îmbunătăţi culoarea dinţilor. Cea mai uzitată este cea pe care o voi detalia in acest articol, şi anume decolorarea (albirea). Aceasta se poate face:

– la domiciliu (nerecomandat datorită lipsei de complianţă a pacienţilor);

– în cabinet (cea mai recomandată variantă!);

– combinaţie cabinet-domiciliu.

De asemenea, foarte important de reţinut, dinţii vitali se albesc diferit faţă de cei devitali (fără nerv)!

Există situaţii clinice care nu pot fi rezolvate doar prin albire, putându-se asocia acesteia microabraziunea smalţului, cu ajutorul unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce care se întinde pe suprafeţele afectate. Iar atunci când nici una dintre aceste metode neinvazive nu este însoţită de succes, se recurge la una dintre cele două variante de metode invazive: faţetarea sau tratamentul protetic (cu coroane de înveliş).

Cu ce se face albirea dinţilor?

Cu substanţe chimice de oxidare, de tipul peroxid de hidrogen, perborat de sodiu sau peroxid de carbamidă.

Peroxidul de hidrogen este substanţa utilizată de elective în tehnica de cabinet tip “power bleaching”, la concentraţii de 30-35%, asociat sau nu cu activare luminoasă sau prin laser.

Perboratul de sodiu este mai uşor de controlat şi mai stabil din punct de vedere chimic faţă de peroxidul de hidrogen, fiind cel mai recomandat pentru decolorările intracoronare tip “walking bleach”.

Peroxidul de carbamidă se foloseşte cu precădere în tehnica “waiting room bleaching” sau “home bleaching”.

Deci cum se intâmplă?

Procedeul presupune o reacţie chimică de oxidare în care agenţii utilizaţi vor penetra smalţul şi dentina, realizând permeabilizarea lor, vor reacţiona cu substanţele responsabile de colorarea dinţilor şi vor conduce la dispariţia pigmentării discromice.

Am indicaţie pentru albire?

Da, dacă te regăseşti într-una din situaţiile de mai jos:

– coloraţii genetice (dinţi galbeni, brun-gri);

– coloraţii datorate vârstei;

– coloraţii posttraumatice;

– coloraţii medicamentoase tetraciclinice (forme uşoare sau medii);

– fluoroze (forme uşoare, medii);

– nevoia de micşorare a diferenţei de culoare între dinţii naturali şi cei cu proteze fixe unidentare (faţete, coroane);

– premergător restaurărilor protetice prin faţetare compozită sau ceramică, pentru realizarea unei nuanţe de culoare mai deschisă.

Un exemplu de ghid de nuanţe.

CONTRAINDICAŢII ABSOLUTE!

– dinţi cu importante alterări structurale: fracturi, fisuri;

– dinţi cu hipersensibilitate severă;

– pacienţi cu afecţiuni generale grave.

Contraindicaţii relative

– femei însărcinate sau care alăptează;

– dinţii copiilor sau tinerilor sub 14 ani, la care camera pulpară este voluminoasă;

– dinţii cu restaurări coronare voluminoase, din material compozit sau amalgam.

De reţinut…

– albirea va interesa doar dinţii, nu şi restaurările preexistente, de aceea ar putea deveni necesară înlocuirea acestora după albire;

– nuanţele foarte închise vor beneficia doar de o ameliorare;

– după albire, discromia poate să reapară;

unele pete nu răspund la tratamentul de albire;

– dinţii cu restaurări din amalgam pot să pară, prin contrast, mai închişi la culoare după aplicarea tehnicii de albire;

– pe toata durata procedurii de albire nu se fumează şi nu se consumă alimente ce pot determina colorarea dinţilor – cafea, ceai, vin roşu etc.!

Efecte secundare locale şi generale

Tratamentul de albire a dinţilor se poate asocia cu efecte nedorite, indiferent dacă albirea s-a realizat în cabinet sau la domiciliu. De ce? Fie datorită caracteristicilor substanţelor utilizate, fie datorită unui bilanţ iniţial incorect efectuat asupra stării de sănatate a dinţilor şi a gingiilor (parodonţiului superficial). Astfel:

– substanţele pentru albire pot modifica flora bucală pe termen lung;

– la o folosire îndelungată pot apărea colonii de Candida albicans;

– pot aparea măriri de volum gingivale;

– frecvent apare sensibilitate dureroasă dentară, mai pronunţată în cazul folosirii lămpilor de fotoactivare, conform studiilor;

– în timp, efectul albirii se poate pierde, fiind necesară o reintervenţie;

iritaţii ale mucoasei: prin izolarea imperfectă a acesteia de către medic la aplicarea metodei în cabinet, prin gutiera incorect adaptată sau prin aplicarea unei cantităţi prea mari de gel aplicata în gutieră, atunci când albirea se realizează la domiciliu;

– senzaţie de greutate în stomac prin ingerarea unei cantităţi din substanţa de albire introdusă în exces în gutieră;

– ţesuturile dure dentare (smalţ, dentină) pot fi afectate structural, pe o adâncime variabilă, în cazul unor concentraţii mari sau prin aplicarea îndelungată a agenţilor decoloranţi;

resorbţii la nivelul rădăcinii dinţilor asociate cu tehnica ambulatorie “walking bleach”, dar şi cu decolorarea simultană intra- şi extracoronară cu peroxid de hidrogen.

Prin urmare…

…ramâne ca voi să puneţi în balanţă atât beneficiile, cât şi potenţialele pericole ale albirii dentare înainte de a solicita medicului dentist o astfel de intervenţie.

Cu drag şi grijă,
D. C.
Medic dentist

3 thoughts on “Mic ghid de albire dentară”

  1. E foarte tare ca scrieti si despre subiecte din stomatologie,informatiile sunt foarte utile. Ar fi super un articol despre fluorul din pasta de dinti ca peste tot se spune ca e toxic. Succes in continuare!

  2. Cat de curand vine si articolul despre fluor. Pana atunci, foloseste in continuare cu incredere pastele de dinti cu fluor! Numai bine!

  3. Sunt bune kiturile de albire a dintilor care nu contin peroxyde si nici perborat ? Ma intreb ce substanta ar putea contine ca sa albeasca dintii daca peroxydul si perboratul vad ca sunt substantele de baza ptr albire… ? Multumesc anticipat.

Comments are closed.