Adio, adio pe vecie, Teatru Mare, cu zidurile aurii şi roşii, adio, Moscovă, adio, vitrine… ah, adio.

Dacă Mihail Bulgakov (1891-1940) nu s-ar fi îmbolnăvit de tifos undeva în Caucaz, ar fi primit permisiunea să plece, în 1919, ca medic în Occident. Sănătos şi voios într-o Europă înfloritoare, nu cred că s-ar fi hotărât din senin să renunţe la practica medicinei pentru a se dedica unei cariere literare. Poate ar trebui să-i mulţumim Rickettsiei pentru Maestrul şi Margareta.

Din fericire, crâmpeie din prima parte a activităţii sale profesionale au fost consemnate chiar de scriitorul Bulgakov în cadrul mai multor schiţe reunite ulterior în volumul parţial autobiografic, parţial ficţional A Country Doctor’s Notebook (Записки юного врача). În limba română, ne putem bucura de Însemnările unui tânăr medic, ediţie apărută în 2005 la Polirom (ultimele exemplare noi!).

O să regăsiţi în această lectură frecventele îndoieli, stângăcii şi nelinişti ale proaspătului absolvent de Medicină, aflat acum la o mie cinci sute de verste* de amfiteatru şi la patruzeci de verste de calea ferată, la lumina lămpii scialitice, într-o localitate de provincie a Rusiei revoluţionare. Şi, desigur, naratorul ne facilitează o scurtă incursiune în cazuistica şi atitudinile terapeutice specifice medicinei de la începutul secolului XX.

… Mda, dar dacă e adusă o femeie cu complicaţii la naştere? Sau, să zicem, mi se aduce un bolnav cu hernie strangulată? Ce m-aş face? Sfătuiţi-mă, fiţi buni. Acum patruzeci şi opt de zile am absolvit cu distincţie facultatea, dar distincţia e distincţie şi hernia e hernie. Odată am văzut cum un profesor a făcut o operaţie de hernie strangulată. El a făcut-o, iar eu am stat în amfiteatru. Şi-atât…

Bonus: noţiuni de epidemiologia sifilisului!

Pe măsură ce citeam registrele in-folio vechi, mirosind a mucegai, uitate în pod, capul meu lipsit de experienţă se lumina din ce în ce mai mult. Am început să înţeleg lucruri monstruoase.
Daţi-mi voie, dar unde sunt însemnările despre leziunea primară? Nu se văd. Rar, la mii şi mii de nume, apare câte una. Iar sifilisul secundar alcătuieşte şiruri infinite. Ce să însemne asta? Păi uite ce înseamnă…
– Asta înseamnă, îmi spuneam eu în întuneric mie însumi şi şoarecelui care rodea vechile scoarţe ale cărţilor din rafturi, asta înseamnă că aici oamenii n-au habar de sifilis şi plaga asta nu sperie pe nimeni. Da. Apoi însă ea se vindecă. Rămâne o cicatrice… Aşa, aşa, şi nimic mai mult? Nu, nu nimic mai mult! Se dezlănţuie sifilisul secundar, care mai e şi galopant. Când îl doare în gât şi pe corp îi apare pustule purulente, atunci vine la spital Semion Hotov, 32 de ani, şi i se dă unguentul cenuşiu… Aha!

De curând, am aflat încântată că volumul a fost ecranizat sub forma unui mini-serial cu o construcţie inedită: Jon Hamm (Don Draper în „Mad Men”) interpretează rolul doctorului aflat la vârsta maturităţii, care îşi face des apariţia în imaginaţia tânărului medic de provincie, jucat de Daniel Radcliffe (Harry Potter). Vă sfătuim să îi urmăriţi dacă aveţi ocazia. Din păcate, în ediţia românească a cărţii nu se regăseşte şi schiţa Morphine (care are o contribuţie importantă la scenariul serialului), dar ediţiile străine o includ de obicei; există de asemenea şi un film realizat în 2008 după aceasta, Morfiy (trailer).

Lecturi şi vizionări inspiraţionale!

* versta este o unitate de măsură rusească; o verstă = aprox. 1 km

Citiți și: A Country Doctor’s Notebook, British Medical Journal, 2007 March 3; 334(7591): 479